[Mihailc]

"Toate cele 12 Evanghelii ce se citesc în Joia Mare, seara, de la cei patru evangheliști se străduiesc să ne prezinte realitățile: Dumnezeu și natura noastră omenească. Un Dumnezeu Bun, Îndelung-răbdător mai presus de minte și cuvânt, a cărui dragoste ne cade greu.De ce? Pentru că noi oamenii suntem stăpâniţi de patimi diferite, începând de la plăceri trupești, preocupări lumești, ambiții și răutăți. Niciunde ca în aceste Evanghelii nu întâlnim mai precis, amănunțit relatate aceste realități ale existenței. Mereu sunt prezente în viaţa noastră și puterile diavolești,întunecări de minte din cauza patimilor, înstrăinări de noi înşine din cauza patimilor, înstrăinări de simțăminte frumoase, înstrăinări de toate felurile care au dus la răstignirea Mântuitorului.
În aceste Evanghelii sunt prezentate în modul cel mai realist feluri de a fi ale oamenilor pe care le găsim în zilele noastre la tot pasul: un Iuda ce-L vinde, şi din apostol devine un trădător; un Petru categoric și apoi lepădându-se; un Iosif din Arimateea care-i străin de ceata Apostolilor dovedește suflet mare dăruind mormântul său Mântuitorului Iisus Hristos, un Nicodim care nu-i apostol și îi ia apărarea în plin sinedriu, suferind ocare celor din sinedriu apărându-l pe Mântuitorul; un conducător politic, Pilat din Pont, plin de sine, arogant, pretențios, făcând caz de stăpânirea lui, greu înțelegător al adevărului, fapt pentru care Mântuitorul nu-i răspunde când e întrebat ce-i acela adevăr, despre care se spune că mustrat de conștiință se spăla pe mâini la orice izvor ce-l întâlnea în cale zicând: „nevinovat sunt de sângele neamului acestuia”, cuvinte rostite la țărmul unui lac după care s-a aruncat în lac și s-a înecat. O femeie străină de legea creștină, femeia lui Pilat care cere soțului să nu-i facă nici un rău dreptului acestuia. Deși păgână a avut o revelație dumnezeiască în vis. O ceată de cărturari și farisei care pretindeau că plinesc legea chiar și atunci când plini de răutate răstigneau pe Fiul Omului. Un Irod care sub dreptatea dumnezeiască moare mâncat de viermi. Peste toate acestea Sfânta Născătoare a cărei iubire pentru Fiul ei trece orice margini și orice slăbiciune femeiască întrecând în curajul său pe toți bărbații, dovedind marea putere a iubirii ce alungă orice frică. Un soldat ce se convertește văzând cutremurul și soarele întunecându-se dând mărturie despre Mântuitorul: „cu adevărat Fiul lui Dumnezeu a fost acesta”. Desigur că modelul mai presus de minte și cuvânt rămâne Mântuitorul Iisus Hristos, în ceea ce privește iubirea nefățarnică, necondiționată ce a dus la iertarea celor ce L-au răstignit și căruia Biserica îi aduce după fiecare Evanghelie laudă și recunoștință pentru acestea: „Slavă îndelung-răbdării Tale Doamne, slavă Ție”. Este de semnalat faptul că prima Evanghelie, cea mai lungă repetă mereu un sfat al Mântuitorului : „cel ce mă iubește păzește poruncile” ce însemnează că e o strânsă legătură între păzirea poruncilor și iubire. Nu poți iubi dacă nu păzești poruncile. Păzirea poruncilor duce la alungarea întunericului patimilor, la descoperirea luminii dumnezeiești, lumina adevărului. După ascultarea celor 12 Evanghelii se cade a medita la toți aceia pe care-i prezintă ele și într-unul sau mai mulți ne vom regăsi și noi cu slăbiciunile noastre, cu lipsurile noastre, cu patimile noastre, cu sufletele noastre. Având în față și modelele celor vrednice de urmat din toate cele 12 Evanghelii, cu ajutorul Domnului şi Mântuitorului nostru Iisus Hristos, să ne străduim ca prin păzirea poruncilor şi vieţuire curată să ajungem la o sinceră iubire a lui Dumnezeu și a semenilor noștri spre binele nostru vremelnic și veșnic, Amin." (PS Ioan Mihălţan).