Am fumat timp de 9 ani, cel putin un pachet pe zi. Cu timpul am inceput sa postesc, iar cei din jurul meu imi spuneau ca e mare pacat sa postesc si sa fumez in acelasi timp si ca postul meu nu-si are rostul. Mi-aduc aminte ca mergeam la spovedit si spuneam asta preotului: "Parinte am postit, dar fumez". Niciodata nu m-a mustrat parintele, dar incepea sa-mi explice, pe un ton foarte calm si cald, toate dezavantajele fumatului. Nu mi-a impus direct sa ma las de fumat, dar ceva in mine a lucrat. Dupa a treia spovedanie am hotarat sa nu mai fumez; intr-o zi de vara, am spus stop tutunului. Nu stiu daca Dumnezeu m-a scos din aceasta ispita sau a fost vointa mea. Cert e ca au trecut ceva ani de atunci si cu toate ca in jurul meu se fumeaza, nu-mi mai trebui ...cate zile voi avea.
Chiar si cand m-am lasat de fumat imi spuneau prietenii ca nu voi rezista prea mult fara tigara si ca e in zadar. Asta cred ca m-a ambitionat si mai tare.
|