[COLOR=Red]Audienta duhovniceasca

Coboram scara turnului spre curtea interioara a manastirii, inconjurata, ca o cetate, de metereze. Cineva imi spusese ca in gradina aceea "se respira alt aer". Avea dreptate. Zidurile de aparare ce ne inconjoara din toate partile adapostesc intre ele o lume a ordinii desavarsite, de o simplitate sfanta, ce-ti impune parca sa pasesti cu smerenie. Ai senzatia ca, daca ai grabi mersul sau doar daca ai ridica tonul vocii, ai putea sa narui o randuiala statornicita de secole. Gazonul fara pata, tuns scurt, labirintul de alei pavate cu dale uriase, marginite de brauri de tufe taiate la centimetru, silueta sobra a arborilor de tuia, intreg acest Paradis verde e aparat de o "cetatuie" medievala in toata firea, trainica si semeata, cu ziduri inalte si turnuri, metereze de tragere, capcane pentru dusmani si poduri mobile, tuneluri, pivnite etajate si ascunzatori tenebroase. Iar la mijloc, pe covorul de iarba scanteietoare, biserica mare, eleganta si simpla, aidoma ca arhitectura ca cea de la Trei Ierarhi.
Desi liturghia se terminase, biserica era inca plina de credinciosi. Intr-o strana din dreapta altarului, un calugar batran tine sub patrafir o femeie, ascultandu-i spovada cu ochii inchisi. Ai zice ca doarme, daca nu si-ar apleca din cand in cand urechea spre buzele ei, ca si cum n-ar intelege ce spune, iar in acele momente, chipul i se intuneca, cuprins de chinuri stranii. Sunt atat de aproape, incat, daca mi-as incorda nitel auzul, as putea chiar sa ascult marturisirea femeii. Fratele Catalin ma lamureste ca este parinteleTeofan Mierla. Din cauza unor cumplite boli, nu poate vorbi cu glas ridicat si nici nu vede sa citeasca Scriptura, de aceea n-are cum sa slujeasca in biserica, dar ceea ce face batranul monah e mult mai greu: dupa ce ia pomelnicele sau lumanarile credinciosilor, ii asculta pe fiecare, pe rand, cu o rabdare mai toleranta decat in timpul unei spovedanii. Oameni care au auzit de renumele sau de duhovnic si de "inaintevazator", altii pe care i-a ajutat cu sfatul, vin la dansul puhoi. Unele cereri sunt de-a dreptul ciudate. De pilda, o femeie intre doua varste vrea sa stie daca in satul ginerelui ei (preot paroh) se va infiinta o noua manastire si daca aceasta manastire ii va indeparta pe credinciosi de la biserica veche. De unde ar putea parintele sa stie ce se va intampla tocmai in satul Benea din Bucovina? Si totusi, femeia e ferm convinsa ca va sti. Se spune ca in fata acestui calugar trebuie sa fii mereu foarte atent la fiecare cuvant, caci fiecarecuvant ascunde in el o tulburatoare profetie despre viata ta viitoare. Ii zaresc si eu cateva secunde, printre usi, peste spinarile credinciosilor, doar o jumatate din chipul sau slabit, avand gatul infasurat intr-un fel de gluga neagra, buzele subtiri si arse ca de vant, insa o privire vesela, plina de lumina. Vorbeste cu oamenii ceasuri intregi, ba-i si imbratiseaza pe unii, iar cand acestia se intorc, au in ochi o bucurie nepamanteasca. In dreapta pragului usii, ascuns dupa postamentul unei icoane, se afla un baietel de vreo zece ani, pe nume Emanuil. Aproape la fiecare slujba se aseaza acolo, iar dupa aceea mai ramane cateva ore, cu ochii mereu atintiti asupra batranului monah, ca atins de o vraja. Fratele Catalin intareste faptul ca foarte multe dintre zisele parintelui Teofan catre mireni sau fratii de manastire s-au implinit. "Intr-adevar, multi spun c-ar avea puterea de a prezice unele evenimente. Datorita iluminarii, el vede altfel lucrurile. Unii chiar nu inteleg la inceput ce li se spune, caci parinteleParintele nu vrea, Doamne fereste, sa se mandreasca, sa arate cat de mare <<ghicitor>> e el, profetiile sunt folosite doar pentru a-i aduce pe oameni pe calea cea buna. Este si cazul meu: numai profetia parintelui m-a facut sa renunt la lume si sa intru in manastire..." Fratele se opreste o clipa, observand ca se schimba randul. Ingenuncheaza in fata batranului calugar, ii saruta mana, apoi ii spune la ureche cateva cuvinte. In cele din urma se intoarce la mine, ridicand neputincios din umeri: "Nu vrea sa vorbeasca pentru ziar. Se smereste...". [COLOR=Black]Voi reveni insa la parintele Teofan, ca simplu pelerin, la ceasurile vecerniei. Pana una alta, fratele Catalin se ofera sa-mi arate manastirea.[/COLOR][/COLOR] Gherontie, un renumit duhovnic al Cetatuii. Dar inghesuiala cea mare e dincolo, la usa diaconeasca din stanga altarului, o usa intredeschisa, pe care e pictat un inger tinand in palma un glob. Acolo sta in fiecare zi, in picioare, de la primele ceasuri ale diminetii si pana la ultimele ale serii, renumitul parinte vorbeste prin simbol sau pilda, si abia dupa un timp isi dau ei seama ca ceea ce li s-a intamplat erau intocmai vorbele lui.