Eu cred ca oamenii nu sunt sfinti in ei insisi sau prin ei insisi ci doar in comuniunea cu Mantuitorul care transfigureaza.Un om ii apartine lui Dumnezeu si devine sfant prin aceea ca printr-o totala umilinta si pocainta accepta darul divin al iertarii.Se leapada de sine si isi accepta neputina iar pe acei oameni care se dezbraca de firea lumeasca,de mandrie si de voia lor, Cel de Sus ii ridica in sfintenie, pentru ca ei fac voia Tatalui.Am observat acest aspect ca o regula generala in Pateric.

Cred ca acesta este situatia la care se referea Apostolul Pavel cand a spus: ,,Caci, daca este cineva in Hristos, este o faptura noua. Cele vechi s-au dus: iata ca toate lucrurile s-au facut noi"(2 Corinteni 5:17).Sunt oameni in acesta lume care reusesc ca calce pe urmele lui Hristos si sa urmeze,la nivelul nostru,cele spuse in Epistola catre Filipeni 2:5-11:

,,El, macar ca avea chipul lui Dumnezeu, totusi n-a crezut ca un lucru de apucat sa fie deopotriva cu Dumnezeu,ci S-a dezbracat pe Sine insusi si a luat un chip de rob, facandu-Se asemenea oamenilor.La infatisare a fost gasit ca un om, S-a smerit si S-a facut ascultator pana la moarte, si inca moarte de cruce. De aceea si Dumnezeu L-a inaltat nespus de mult si I-a dat Numele care este mai presus de orice nume; pentru ca, in Numele lui Isus, sa se plece orice genunchi al celor din ceruri, de pe pamant si de sub pamant,si orice limba sa marturiseasca, spre slava lui Dumnezeu Tatal, ca Isus Hristos este Domnul."

Toti platim pacatul lui Adam (,,De aceea, precum printr-un om a intrat păcatul în lume şi prin păcat moartea, aşa şi moartea a trecut la toţi oamenii, pentru că toţi au păcătuit în el" Romani 5:12) prin moarte dar eu cred ca indemnul la sfintenie la asta se refera:intrucat suntem oameni si avem pacatul in noi nu putem sa devenim sfinti singuri dar prin pocainta si smerenie Cel de Sus ii poate inalta pe cei care fac asta spre desavirsire,ca o rasplata pentru cei ce il urmeaza pe Mantuitor.

Am ales un citat despre pocainta care sper sa fie folositor:,,Un batran oarecare a sezut in singuratate, in chilia sa, saizeci de ani si nicioadata nu si-a smintit pocainta si pururea zicea : fiilor, aceasta putina viata, numai pentru pocainta ne-a dat-o Domnul Dumnezeu si de vom pierde aceasta putina vreme ce-o avem pentru pocainta, traind in pacate fara de pocainta si in rautati, mult o vom cauta si vom dori aceasta vreme si nu vom gasi-o.".

Nu degeaba spunea Ioan Botezatorul: "Pocaiti-va, caci Imparatia cerurilor este aproape." (Matei 3:2)