Intuitia geniala a lui Calvin a constat in exprimarea unor adevaruri profunde ale naturii in limbaj teologic. Nu am timp acum, dar o sa postez altadata niste linkuri din care rezulta clar ca dogma predestinarii are substrat nu doar teologic, ci profund stiintific. Ma refer la faptul, izbitor pentru mandrul-nevoie-mare liber arbitru uman, ca exista gene care guverneaza inclusiv orientarile religioase ale individului. Si asta clarifica faptul ca unii vad gresit predestinarea ca un soi de teleghidare, pana in cele mai infinitezimale miscari ale fiintei umane, de catre Dumnezeu. Complet gresit. ORICE ESTE PUS PE SINE POATE DERAIA. Predestinarea se refera la har si mantuire. Si in lumea asta naturala si biologica in care se agita asa efemer si tragic corpurile noastre, o expresie clara a "interfetei harului cu materia perisabila" sunt genele.