În prealabil postat de alecsandra_ldc
Nu inseamna neaparat ca o iubesti mai mult, dar daca nu ai in casa nici o fotografie cu persoana care zici ca ti-e iubita, sau ai doar o singura fotografie la care te uiti cand iti mai aduci aminte ca "trebuie" sa faci asta, atunci SIGUR nu iubesti persoana respectiva!
Chiar voiam sa revin asupra postului in sensul ca am intrat in casa si peste tot sunt puse icoane de diferite dimensiuni.Dar...majoritatea sunt sub forma de tablouri pt ca nimeni nu se roaga la ele.Si au singurul merit de a te duce cu gandul la Dumnezeu,dar ma rog e un merit ca iti aduce aminte ca nu esti singur.
Ok, ai icoane in casa pentru ca iubesti persoanele din ele; as zice ca important esa ne iubeasca persoana din icoana dar sfintii iubesc pe toata lumea.Dar poate pt o relatie mai ..personala e nevoie si de rugaciune, de a fi un bun crestin etc, de-aia ziceam ca nu ajung icoanele.
Eu am avut un prieten in liceu cu care nu am avut nicio fotografie...si am tinut foarte mult la el si nu l-am uitat multa vreme. Dar inainte de intruparea lui Iisus, oare Moise, David, Ilie, Maica Domnului care nu aveau icoane , nu Il iubeau pe Dumnezeu?
Cine te-a pus pe tine judecator peste ei??? Tu cu osanda (si rasplata) ta, ei cu a lor. Nu tu imparti osinda, nici rasplata. Ci Dumnezeu. Iar daca imparti tu osinda in locul Lui, tu cunocand poruncile... mai gandeste-te daca e bine ce faci!...
Nu am vrut sa ii judec, si chiar daca ii judec, oricum chiar daca as vrea nu am putere asupra vietii lor.Sugeram ca nu e bine,doar dupa parerea mea, ce fac. De exemplu, eu nu am vazut pe unde am fost calugari sau calugarite care sa isi faca pravila de la chilie in biserica.Sau preoti care sa citeasca in biserica rugaciuni personale.
Au sens acatistele in biserica si rostite de oricine?
Dau definita spusa de un preot, Farcasiu :
"Așadar, Acatistul se referă în primul rând la o slujbă specială de laudă, alcătuită întru cinstirea Mântuitorului Hristos, a Maicii Domnului sau a unui sfânt și abia după aceea la pomelnicele în care sunt înșirate toate nevoile și trebuințele vieții noastre personale."
Chiar dvs vorbiti de acatist ca medicament; ori el nu e asta...ce e ,santaj? il laud pe sfant ca sa ma ajute? de-asta zic ca mai bine se folosesc rugaciuni sincere, poate mai scurte...sau ma rog, mai lungi daca credinciosul simte nevoia, in care te rogi acelui sfant, si ii spui ce vrei de la el. Cred ca e mai corect asa decat sa insiri o lista de "Bucura-te".
Sau daca ma insel si acei oameni au fost ajutati de sfant si citesc acatistele pentru a-l lauda sau a-i multumi, asa cum e rostul lor, ma rog.
Cred ca ce mi se pare nepotrivit de fapt si asa se explica logic nemultumirea mea, e ca acatistele sunt destinate dupa definitie a fi slujbe..de asta sunt si asa lungi; la fel si paraclisele. Ori si eu am in cartea de rugaciuni scrisa Liturghia sf.Ioan Gura de Aur dar nu ma rog cu ea acasa, de fapt nici nu e rugaciune. Nu te opreste nimeni sa le citesti, dar sunt slujbe, nu rugaciuni.
Asta e chiar amuzanta! Ai vreo cunostiinta bolnava? Imagineaza-ti ca ai avea si i-ai zice: daca crezi ca medicamentele recomandate de medic ajuta, de ce nu desemnezi pe o singura (alta) persoana care sa ia medicamentele respective de mai multe ori pe saptamana pentru toti bolnavii (si pt cunoscutul tau bolnav si pt altii)!
Crezi ca s-ar insanatosi acel cunoscut al tau daca altul (desemnat) ar lua medicamentele in locul lui? Crezi ca persoanei desemnate sa ia medicamentele altora s-ar folosi de pe urma lor?
Nu cred ca e acelasi lucru, altfel ar trebui sa fim toti preoti ca sa facem sf maslu pt noi , sa ne spovedim singuri si sa ne iertam pacatele singuri. Rugaciunea preotului are valoare pt mai multi credinciosi, de asta se si face o singura molitfa la spovedanie nu una pt fiecare credincios.Oricum, ma refeream si la prezenta credinciosului la citirea acatistului de catre preot.De fapt,cum am spus, acatistul fiind slujba, cam preotul ar fi singurul caruia ii e destinata citirea textului.
Iar daca e vorba de medicament personal, rugaciunea si "pravila" noastra de rugaciune nu o poate face nimeni in locul nostru, intr-adevar, nu la ea ma refeream.
Sintem datori sa ne rugam si pentru noi (pentru ca NIMIC nu putem face fara Dumnezeu! Iar sfintii prin rugaciunile lor mijlocesc pentru noi in fata Lui Dumnezeu) si sintem datori sa ne rugam si pentru semeni.
Pai...:)) Tatal Nostru..inseamna ca ma rog si pt semeni...dar nu am zis Tatal lor, sau Tatal vostru....normal ca ma includ si eu acolo.Sau Imparate ceresc care zice..si ne curateste..sau mantuieste bunule sufletele noastre. Sau cuvine-se cu adevarat sa te fericim. etc
Cand vei constientiza ca AI NEVOIE de Dumnezeu pentru ca NIMIC nu poti face fara El, atunci vei incepe sa te rogi si pentru tine.
Constientizez asta pe pielea mea de vreo...5 ani dar n-am mai crezut ca rugaciunea mea pt mine ma ajuta.Oricum am avut nevoie de rugaciunea cuiva specializat in asta. Dar acum consider ca e indispensabila si rugaciunea mea.(Maine voi avea niste carti de rugaciuni, nu acatiste, si sper sa incep un program cu rugaciuni de dimineata,seara etc)
Iar acatistele sint o (ocazie de) cateheza absolut minunata! Nu toti citesc Filocaliile sau scrierile Sfintii Parinti. Insa dintr-un acatist poate invata si intelege orice crestin.
Iata, ce cateheza minunata, din acatistul Sf Grigorie Decapolitul:
Dap, asta asa e, nu am zis nu.
Cati dintre noi cei ce sintem foarte preocupati de ce fac (dar mai ales ce nu fac! sau ce gresesc) ceilalti, care vestnic comentam si carcotim despre ce fac ceilalti, CATI dintre noi ne straduim in permanenta sa ne curatam prin rugaciune permanenta personala (referitoare la noi) spinii patimilor proprii?
Cati dintre cei preocupati de ce fac semenii, de ce fac sau nu fac preotii, oare cati dintre ei se nevoiesc spre infrinare, ca sa isi are pamantul sufletului propriu, precum ne invata acatistul Sfantului Grigorie? (macar de l-ar citii acestia ce strimba din nas la notiunea de acatist, mult s-ar folosi!)
Eu una n-o sa mai citesc acatiste la rugaciunea personala; ele sunt slujbe de lauda, poate sincer, sufletul meu nu simte nevoia sa laude un sfant, de-asta se si citesc de obicei de catre preot in ziua de praznuire a sfantului, nu mereu; si oricum sunt slujbe. Nu sunt destinate a fi rugaciuni personale.Punct.
Poate ce gresesc ceilalti ma induce si pe mine in eroare (daca ei citesc acatiste, eu de ce nu citesc? etc) sau poate ma intereseaza sa stiu daca e bine ce fac sau nu.
Ei sint marturisitori ai Lui Dumnezeu in felul lor pentru ca nu se rusineaza de El. Ei nu se rusineaza si nu se simt penibili sa stea de vorba cu El si o fac oricand si oriunde si, bineinteles, cu atat mai mult in casa Lui (biserica). Tu insa te rusinezi de El (de vorbirea cu El - pentru ca rugaciune inseamna vorbirea cu Dumnezeu) si consideri ca e penibil ca cineva sa vorbeasca Lui Dumnezeu in casa Lui.
Oare ti-ai pus vreodata problema cum crezi tu ca v-ar percepe Dumnezeu pe voi (pe aceia si pe tine) vazand diferenta de raportare la El? (nu mie sa imi raspunzi la aceasta intrebare, ci tie sa iti raspunzi in sinea ta)
Mrr..nu am zis ca e penibil ca cineva sa stea de vorba cu Dumnezeu in casa Lui...am zis ca mi se par penibili cei care se aseaza (apropo acatistul cica e o slujba care se face in picioare sau in genunchi, dar nu pe scaun ) si citesc sub forma unei rugaciuni vreun sfert de ora dintr-o carticica de rugaciuni,de obicei un acatist.
De exemplu , rugaciunea Tatal nostru din timpul sfintei Liturghii in care toti oamenii se roaga mi se pare aproape cel mai sublim moment al slujbei.
Ar putea sa se roage cu psalmi, rugaciuni compuse de ei dupa nevoile si sufletul lor sau rugaciuni destinate a fi rugaciuni personale. Si daca treptat le-ar si trai un pic, ar fi chiar perfect.Si m-ar face si pe mine sa merg mai des la biserica sa fac la fel.Altfel, sincer dupa ce i-am vazut si am ajuns acasa m-am tot intrebat ce tot fac ei acolo, ce sens are? Si nu prea are sens..pt ca ei se roaga..cu slujbe.
Si se roaga lung....pt ca ei nu se roaga cu rugaciuni (care nu tin niciodata 15 minute) ci cu slujbe.
Daca ma rusinez de El e bine sau rau? Se spune ca vamesul nici nu indraznea sa isi ridice ochii in templu.
Recunosc, nu prea imi place sa ma rog in biserica, personal, in vazul lumii; in rest, am mai fost cand nu era lume. De exemplu, in vazul lumii, acele situatii cand se face coada in fata unei icoane pentru a astepta randul in fata ei la rugaciune.
De fapt eu nu ma rusinez de Dumnezeu, de casa Lui, ci de faptul ca ceilalti ma vad. Daca as sti ce sa spun, daca as avea ce sa spun, daca ar exista o relatie vie si matura de rugaciune intre mine si Dumnezeu poate sau sigur nu m-ar deranja. Dar sa impartasesc ezitarile, nesiguranta, lipsa de indraznire sau de ganduri cu ceilalti , nu e neaparat rusinos dar nu are rost.
De-asta am zis ca ma apuc de un program cu rugaciuni simpe, din cartea de rugaciuni. Eu personal simt ca nu am ce-i spune lui Dumnezeu, ca nu mai vreau sa spun nimic.
De altfel, se spune ca noi il iubim pe Dumnezeu pt ca El ne-a iubit mai intai. Poate am nevoie de un raspuns de la El ca sa incep sa am si eu ce-i spune, din cuvintele mele.Pana atunci imi ramane ca datorie rugaciunea existenta in cati.
|