Sfinte moaste din Siberia, aduse in Bihor
In vara aceasta, un grup de pelerini din Bihor au vizitat manastirile din Ucraina si Rusia. Una din manastirile vizitate a fost si cea de la Oranki, in desertul Siberiei, unde, pe mormintele fostilor detinuti, au ridicat o troita. La saparea fundatiei pentru postamentul acesteia au gasit sfinte moaste. Unul din pelerini, parintele Eftimie Mitra de la Schitul Ortodox Huta, ne-a relatat cateva amanunte legate de acest subiect.
- Cum de v-ati gandit sa puneti aceasta troita tocmai la mii de kilometri departare?
- Nu eu m-am gandit la aceasta. Initiativa a fost a parintelui Visarion, care vietuieste in acelasi schit cu mine si a Rodicai, o credincioasa din Oradea care organizeaza pelerinaje in Rusia si Ucraina. La inceput nu m-a prea incantat ideea, dar se pare ca voia lui Dumnezeu a fost sa fie asa. Au fost acolo anul trecut si au ramas profund impresionati de cele ce au vazut si trait acolo.
- Ce ne puteti spune despre Oranki?
- E un loc unde este multa sfintenie, acolo sunt multi martiri, mucenici. Localnicii povestesc ca se fac multe minuni. Un supravietuitor al lagarelor de la Oranki, pr. Dimitrie Bejan, de loc din Harlau - Moldova, povesteste in una din cartile sale "Bucuriile suferintei" cum acolo, in rastimp de o saptamana, au fost executati cu mitraliera 11.000 de calugari impreuna cu preotii si episcopii lor. Mai tarziu, cu ocazia unor sapaturi au fost gasite moaste intregi ale celor ingropati acolo, printre care si un mitropolit. Vesmintele sale erau intregi, nestricate. Oranki a fost o manastire unde majoritatea calugarilor aveau studii superioare. Ultimii tari ai Rusiei mergeau des pe acolo, de multe ori pentru perioade mai lungi. Aceasta manastire se afla in desertul siberian si pentru ca era foarte izolata de lume, comunistii au transformat-o in lagar de exterminare a detinutilor politici si prizonierilor de razboi. Azi, acolo e iarasi manastire de calugari. Despre un loc asemanator celui de la Oranki, patriarhul Alexei sunea: "Solovatul e antimisul Rusiei".
- Ce e Solovatul?
- O insula in nordul Rusiei, aproape de cercul polar, unde, la fel ca la Oranki, este o manastire care in secolul trecut a fost transformata in lagar.
- Spuneati de minuni care s-au petrecut la Oranki.
- Localnicii povestesc despre o femeie care avea copilul orb si dupa ce i-a pus la ochi pamant de pe morminte, copilul a inceput sa vada. O alta femeie, care suferea de o boala de piele careia medicii nu-i gaseau leac, dupa ce si-a pus pamant de pe acele morminte, s-a vindecat. O fata demonizata, ce se afla cu noi in microbuz, cand s-a apropiat de Oranki, a inceput sa se tulbure, intrand apoi in crize. Si mai tare s-a manifestat a doua zi, cand am ajuns in cimitir, mai ales atunci cand am inceput parastasul pentru cei adormiti acolo. Anul trecut, un alt grup de pelerini romani a lasat o cruce din doua bete legate la mijloc cu un siret. Pe acea cruce improvizata, parintele Visarion a asezat o iconita de hartie cu chipul Maicii Domnului. Iconita nu era plastifiata sau
protejata in vreun fel. Acolo iernile sunt lungi, vara dureaza doar cateva luni. Iconita a stat in ploaie si zapada, batuta de razele soarelui, iar cand am ajuns acolo un an mai tarziu, am gasit-o intacta. Era ca noua. Am comparat-o cu cea pe care o purtam la mine si nu am gasit nici o diferenta. Pe cea ramasa in aer liber nu se observa nici o deteriorare. Am lasat-o, in continuare, pe troita noua.
- Ce ne puteti spune despre noua troita, asezata la Oranki?
- A fost confectionata la Beius, din marmura neagra. In centrul ei se afla un desen reprezentandu-l pe Iisus Hristos in spatele unor gratii. De o parte si alta a ei se afla, ca o fila de carte, un text in romaneste si traducerea in rusa, si anume: "Ati suferit, ati rabdat, ati plans si pentru noi, cei care nu am fost inchisi... pentru pacatele noastre. Va multumim". "Si veti cunoaste adevarul, iar adevarul va va face liberi" (Ioan 8.32)
- Cum ati dus-o din Romania, v-a ajutat cineva acolo?
- Acolo nu ne-a ajutat nimeni. Totul a fost pregatit de acasa. S-a carat din Oradea inclusiv balastul, cimentul si o lopatica. Fiind desert, solul e foarte nisipos, usor de sapat. In timp ce se sapa fundatia troitei, s-au gasit fragmente de corp uman, mana, coaste si coloana vertebrala de culoare maro-galbuie, asemenea sfintelor moaste. Am ramas cu totii surprinsi, dar, in acelasi timp, nici nu ne miram. Le-am pus intr-o punga si le-am adus acasa pentru a le arata si altora. Daca la intrarea in Rusia am avut numeroase probleme cu politia rutiera, ce gasea mereu motive sa amendeze soferul, de cand am avut moastele la noi nu ne-a mai oprit nimeni. Am venit netulburati pana acasa. Le-am mascat intr-o batista alba si le-am dat unor posedati sa le tina in mana. Cu toate ca nu stiau
ce este inauntru, cu totii au spus acelasi lucru: ii linistesc si se simt mai bine, avandu-le in mana.
- In aceste inchisori au fost doar ortodocsi?
- Au fost si ortodocsi, si catolici, si protestanti si necrestini, de toate natiile si toate religiile. Cea mai mare jertfa pe care a avut-o crestinismul in ultimul mileniu a fost in secolul trecut, iar cei mai multi martiri i-a dat ortodoxia.
- Au fost aduse acuze Bisericii Ordoxe ca a pactizat cu comunismul.
- Trebuie sa ne uitam si cine sunt cei care aduc aceste acuze, cat sunt de intemeiate si care este scopul acestora. Sunt unele culte care pentru propaganda intensa anticomunista si pro capitalista au fost sustinute politic, economic, juridic, logistic etc. de unele cercuri de interese straine. Astfel se explica si noua lege
a proprietatilor pentru care s-a facut atata scandal. Unii dintre cei care ne acuza de acest lucru sunt greco-catolicii. Fostul cardinal Alexandru Todea spunea ca Biserica Ortodoxa este o biserica tradatoare de neam. Biserica ortodoxa nu a fost niciodata un rival al statului sau a unor forme de stapanire caci acestea sunt
trecatoare, nu sunt pentru vesnicie. Datoria Bisericii Ortodoxe nu este sa rastoarne guverne, ci sa pastreze neschimbata credinta primita de la mantuitorul Hristos si sa o transmita mai departe prin Sfintii Apostoli si ucenicii acestora, Sfintii parinti. Au trecut peste noi si turcii, si habsburgii si comunistii, dar invatatura de credinta
ne-am pastrat-o. In momentul de fata, singura care pastreaza in totalitate adevarul de credinta este Biserica Ortodoxa. Catolicii au pastrat lucrurile de forma, slujbele, vesmintele, anumite sarbatori, dar au schimbat lucruri de esenta, si anume invatatura de credinta, dogmele. Amintesc aici ereziile filioque, purgatoriul, azima, infailibilitatea papala, imaculata conceptie. Protestantii au schimbat mai mult decat catolicii esenta credintei (dogmele), iar la cult au renuntat complet. Iata ca Biserica Ortodoxa nu a pactizat niciodata cu dusmanii lui Hristos. Daca a stiut sa se limiteze la misiunea ei mantuitoare ca "trup al lui Hristos", asta inseamna ca si-a facut datoria, ca a ascultat de invatatura Evangheliei in care Mantuitorul le spune ucenicilor Sai: "Da-i Cezarului ce-i al Cezarului si lui Dumnezeu ce-i al lui Dumnezeu". Daca turcii sau comunistii ar fi incercat sa intervina in sensul modificarii dogmelor, cu siguranta Biserica ar fi luat masurile necesare. Cand habsburgii s-au amestecat in probleme dogmatice, incercand sa impuna romanilor ardeleni invataturile de credinta apusene, Biserica romaneasca s-a aparat, trecand prin cel mai crunt moment istoric. Mii de preoti si tarani s-au rasculat pentru a-si pastra credinta si valorile cultural-nationale. Aceste revolte au dat nastere multor martiri si marturisitori, ca de exemplu taranul Oprea Miclaus, din Sibiel, taranul Gavruta Petru, din Pocola, Popa Flore, din Beius, care au fost decapitati, si multi altii. Daca habsburgii nu ar fi impus schimbarea credintei, nu ar fi intrat in conflict cu preotii si credinciosii Bisericii romanesti. Turcii se multumeau sa le platesti tribut, dar puteai pastra invatatura de credinta. Comunismul nu a intervenit in dogme, dar, in schimb, nega existenta lui Dumnezeu. Parintele Dumitru Staniloaie spunea: "Comunismul nu e o ideologie, ci o satanologie". Aici a fost lupta Bisericii Ortodoxe. Peste 2.000 de preoti ortodocsi au infundat inchisorile si lagarele secolului trecut de la Aiud, Gherla, Pitesti, Jilava, Periprava, Baia Sprie si altele. Acestia au suferit din motive de credinta si nu din motive politice, asa cum au facut cei care ne acuza azi ca suntem Biserica tradatoare. Dovada in acest sens sunt moastele preotilor ortodocsi, care au trecut prin aceste inchisori. Din toti preotii care au trecut prin aceste suferinte intalnim Sfinte moaste doar la preotii ortodocsi. Am vazut cu ochii mei moastele parintelui Ilie Lacatusu, din Bucuresti. Sunt intregi, cu carnea si pielea pe ele, avand temperatura unui trup in viata. Cand am intrat in capela, am simtit o puternica mireasma caracteristica sfintelor moaste. De altfel, Sf. Sinod i-a deschis dosar de canonizare. La manastirea Petru Voda, judetul Neamt, sunt cateva cranii ale unor preoti ortodocsi de la Aiud, din care avem si noi doua particele in racla din biserica noastra. Exemplele ar putea continua. Din toate tarile aflate sub comunism, Biserica Ortodoxa a avut cel mai mult de suferit. Rusia are marturii vii prin miile de moaste ale sfintilor care au patimit in secolul trecut pentru credinta lor. Biserica Ortodoxa nu e o putere lumeasca, ea nu lupta pe plan politic, economic si alte astfel de cai lumesti. Ea este o putere duhovniceasca, lupta ei e pe taramul credintei. E normal sa pastrezi pacea si buna intelegere cu cei de la guvernare, indiferent ca ar fi comunisti sau capitalisti, atata timp cat nu se amesteca in problemele de esenta, cum sunt dogmele. Aceasta si pentru binele credinciosilor ei. Biserica are datoria de a pastra pacea. Cui ii folosesc tulburarile? Intre a pastra pacea cu comunistii si a pactiza cu ei e o foarte mare diferenta.
- Ce veti face cu sfintele moaste pe care le-ati adus in tara?
- O particica din ele le voi pune in racla din biserica noastra. Voi da cateva si altor biserici si manastiri din tara, iar cea mai mare parte din ele am considerat de cuviinta sa le impart preotilor care au fost in inchisori. Cine nu a trecut prin astfel de momente nu intelege ce a insemnat acest capitol din viata lor. Le-am si dat deja catorva preoti. Emotiile, bucuria care radia din ochii lor nu se poate exprima in cuvinte. Acestia, cu siguranta, vor sti sa le pretuiasca cum se cuvine.
prof. Cristian MARC
|