[Igor_Paslusnik]

Hainele, sunt un mod prin care mărturisim pe Hristos.

Felul cum ne îmbrăcăm, ce purtăm, totul arată că suntem sau nu suntem ai lui Hristos.

Prin hainele ce le purtăm, transmitem un mesaj: erotic, pornografic, romantic, lumesc, social, neutru, rock, punk, folk, hip-hop, academic, lucrativ, domestic, atelieric, duhovnicesc, sau îndumnezeit (schima mare), etc.

Hainele şi modul cum le purtăm, transmite cât credem, ce credem, în cine credem, ce spunem, de ce spunem, etc.

Hainele nu sunt haine. Sunt atitudini. Sunt mărturisiri. Crezuri. Căderi, dorinţe de înălţare spre Dumnezeu sau spre alte scopuri lumeşti, sau ridicări spre lucrarea mântuitoare.

Gesturile, privirea, mersul, la fel ca hainele, transmit ce este omul înăuntrul lui. Este trupesc, lumesc sau duhovnicesc.

Dacă în Deşerturile din Orient, arabii sau beduinii, creştini sau islamici, ar purta pielea aproape goală la plus 45 de grade, ar muri în câteva zile, s-ar prăji.
Atunci noi, oare de ce umblăm aproape în pielea goală la plus 30 de grade? Nu oare, demonii controlează cu adevărat sistemul nostru hormonal, în lipsa harului, şi ne face să ne fie exagerat de cald, minţindu-ne să ne tot dezbrăcăm ?

Iar odată dezbrăcaţi, asalturile prin gânduri, ca să conducă la faptă, sunt la ordinea zilei. Curviile, desfrânările, adulterul, tot felul de alte boli sufleteşti, în marile oraşe, sunt la ele acasă.

Hainele, sunt deci, un mod prin care mărturisim pe Hristos.

Oare ce haine purtăm azi ? Cu ce scop ? Oare ce jertfe facem pentru Hristos ? Pentru a nu sminti pe aproapele nostru, ce jertfe facem ?

Oare cât ne gândim la mântuire din timpul unei zile ? Oare cât de mult ne dorim Împărăţia Cerurilor din timpul unei zile ? Oare cât de multe fapte concrete facem să o obţinem, şi cât înmulţim dreapta credinţă şi harul ?

Doamne... Doamne... ai milă de noi, Doamne...