Citat:
În prealabil postat de Igor_Paslusnik
Cântați imperii
de Botoș Remus-Emilian, 15 august 2015
Cântați imperii,
Mamele voastre să cânte.
Sperjurul dat serii,
Amurgul neputinței voastre,
Ideal omenesc să descânte,
O minte de gheață în astre.
Cântați imperii,
Familiile noastre nu-s multe,
Orfeii duioși ai durerii,
Belciug în belșug, doar e pâine,
Zâmbete-n-țelepte și mute,
Copii a-ți fost toți; și e mâine.
Cântați imperii,
Căci nimeni nu vine s-asculte,
Cântul adus adierii,
Triumful oștirilor slabe, plăpânde,
Istoria scurta-n-vierii,
În dragostea vieții crescânde. |
Măi, eu am zis "liniște adâncă, incoruptibilă"... Tu ce ai înțeles?
P.S. Nu-i rău textu, ceva din simțămîntu tău a răzbit și pân la mine. Merci.
Atâta doar că n-am priceput cum e cu belciugul ăla din belșug, cu a-ți (de ce nu, pur și simplu, ați?) și cu ... vierii. (Io n-aș prescurta Înviere, nici să mă tai!)
În fine, mi se pare un gest absolut gratuit, sau așa, nițel nefiresc - să mîi imperii întregi la cor (cu tot cu mame!) cînd.... "nimeni nu vine s-asculte"..
Păi așa ai pomenit tu la Festivalu Enescu? Nu ți-e milă de atâta amar de popor cântăreț? De ce le pui belciug în belșug?
Hai, puțină milă față de imperii, frate, zău așa!...