Profetiile Maicii Veronica de la Manastirea Vladimiresti. Interesant , as spune eu, mai ales ca a fost constestat si stigmatizata atat de catre BOR , cat si de catre comunisti.
In Romania are loc cea mai mare lucrare harica din lume
La cererea lui Decebal, la Tronul de Lumina, se infaptuieste in Romania, cea mai mareata lucrare harica infintata si sustinuta de trimisa Cerului cu misiune speciala- Gurau Vasilica- azi Maicuta Veronica, care vine din Orasul de Aur al Maici Domnului, fiind inzestrata cu harurile Maicii Domnului. Din copilaria ei descrisa in volumele publicate Viata si vedeniile Maicii Veronica, redam cateva momente esentiale.
Este al cincilea copil al familiei Gurau. Mama a vrut sa-l avorteze, dar o voce in vis i-a spus:
" Sa nu indraznesti sa omori acest copil, ca va fi pentru fericirea si mantuirea multora si de mare folos omenirii!". Si asa a si fost. La sapte ani, pe cand mergea la scoala este invaluita intr-un nor haric, care o va proteja de necazurile mari pe care ea avea sa le intampine chiar din partea celor pe care urma sa-i ajute.
La noua ani ramane orfana. Singura avere de la mama ei fiind icoana Maicii Domnului, care trebuia sa-i tina loc de mama. Fratii vitregi n-o doresc deloc, iar cel mai mare caruia ii ramane casa, este nevoit s-o ia la el. Dupa plecarea fratelui Petrica in armata, copila ramane cu sotia acestuia, care si-a propus sa scape de ea fara ca nimeni sa stie. A spus vecinilor ca a dat-o pe Lica(de la Vasilica) de crescut si a inchis-o intr-un chiler( magazie), fara foc si fara mancare. Aici avea sa traiasca micuta Lica doua ierni si doua veri.
De aici incep miracolele; un copil normal nu ar fi putut trai fara caldura si fara hrana dar ea cum a trait? Sfantul Pantelimon (doctor fara de arginti) i-a spus mai tarziu intr-o vedenie:
" Eu am fost harazit de la nasterea ta sa te ocrotesc si sa te invalui cu harul Duhului Sfant ca sa traiesti." La un moment dat, fiind plina de paduchi ce o mancasera atat de tare incat ramasese numai piele si os, I s-a adresat Maicii Domnului:
"Mama mea m-a dat in grija Ta! Si Tu de ce ma lasi sa ma manance paduchii?" Iar Maica Domnului, din icoana, i-a raspuns:
"Nu te teme! Vei fi mai fericita ca toti!" Si intr-adevar, trairile duhovnicesti ale Maicutei in legatura ei cu Cerul nu le-a avut nimeni, dar a platit scump si mai plateste inca.
Dupa cumplita suferinta de la fratele Petrica, este luata in sfarsit sa fie crescuta de unchiul Ionica Barbu, care nu avea copii. Aici o duce ceva mai bine, nefiind scutita dde suferinte. Tot aici isi incepe pregatirea duhovniceasca, ducandu-se la biserica si la adunarile "Oastea Domnului", iar cand I se interzicea sa mearga la biserica, se ruga si se spovedea cu lacrimi, celui mai frumos copac din gradina, pe care in acel moment il vedea in flacari (foc imaterial binenteles!).
Eliszar
Prima vedenie cu Mantuitorul iisus Hristos
La saptesprezece ani, pe cand culegea porumb cu sora ei vitrega, ii apare in toate maretia si splendoarea Insusi Domnul nostru Iisus Hristos, care o intreaba:
-Ce aveti in cos? Oare mancati azi de dulce?
-Nu mancam de dulce, ca este Sfanta Vineri. Mama ne-a pus noua poame (struguri)!
-Asa sa spui la lume ca sunt trei zile de post pe saptaman: lunea, miercurea si vinerea.
Eu care stiam ca sunt numai doua zile de post ii raspund:
-Bine, am sa le spun, dar stiu ca lumea n-o sa ma creada, caci stiu ca lunea nu este zi de post.
El atunci imi zice:
-Lasa, am eu grija! Cine crede, bine, cine nu, am eu grija! Tu este datoare sa spui!
-Vezi colea, v-am dat papusoi sa nu muriti de foame si tot felul de roade aveti pe fata pamantului si lumea este tot rea. Eu demult am voit sa va pierd, dar nu m-am indurat de ruga Maicii mele, ca sta pururea in genunchi si se roaga: -Iarta-i Fiule si de asta data! Si oamenii o injura si o necinstesc, si Ea are rani la genunchi stand si rugandu-se pentru voi!
Eu am inceput sa plang si am zis: - Cred ca asa o fi, suntem rai, si am dat iarasi sa pornim.
Apoi imi zice: - Cuvintele care le-ai vorbit cu mine sa le spui la lume si sa nu te rusinezi!
-Lasa ca am sa le spun si de ce sa ma rusinez! Dar stiu ca lumea nu are sa ma creada!
-Lasa sa nu creada, va vedea ea cand va veni Focul cel mare si moartea cea infricosata, atunci va fi prea tarziu!
Eu il intreb: -Matale de ce nu calci pe pamant? Lasa privirea in jos si putin zambind imi zice:
-Eu nu calc pe pamant, ca pamantul s-a spurcat! Eu ii raspund: -Cred ca asa o fi! Apoi se intoarce catre mine, avand degetele in forma Sfintei Cruci si imi face semnul Sfintei Cruci in fata zicandu-mi: -Sa ma asculti!
-Lasa ca am sa te ascult! Apoi se inalta la cer catre rasarit, uitandu-ma dupa dansul pana s-a acoperit de nori.
|