Deci e clar, ești o-vreu, e-vreu și apoi ajungi mai-vreu... adică e-vrei la nesfârșit, semeția sfințeniei de sine fără Dumnezeu... adică e vorba de aia furată sau învârtoșată din inima limbochiul zânului, pe care șade duhul rău... și care nu e altceva decât pofta răutății ca să distrugi tu duhul rău cu om cu tot, pentru idolii tăi. Lupta cea bună se dă numai cu duhurile răutății care se află în văzduhuri, cu începătoria și cu lenea ta luată drept întingeală stăruitoare și râvnă multă căci iată că după ce ai ridicat ochii din pământ și ai văzut că holdele sunt albe, cu toate astea nimeni nu se apucă de muncă pentru ca să adune roadele în jitnițela Domnului ... ci le lasă așa la voia întâmplărilor hazlii, fără păstorire.
Unde or fi plecat deci toți secerătorii? Unde le este mintea? La plimbare?
Dimineața pe răcoar-e... Iar la Cluj e tot mereu senin și frumos, căci bunica
bate toba.