Păi, e simplu, să nu-ți pese. :) Credința predispune... omul dispune. Dumnezeu nu face binele cu forța prin noi, dacă nu Îi dăm șansa. Înțeleg că îi apreciezi mai mult pe cei care fac efectiv ceva, deși nu vă sunt compatibile întru totul sistemele de valori/busola morală. Ăsta e și motivul pentru care eu, în prietenii (și interacțiuni în genere), nu mă ghidez după apartenența religioasă/confesională - formală sau cum o fi ea - a omului, ci după ce este el dincolo de asta. Răutăcioși găsești peste tot. Egoiști, idem. Pe aceeași linie, și oamenii buni sunt împărțiți. :) De aceea eu nu deznădăjduiesc, știu că Dumnezeu găsește o cale să I se descopere și unui suflet onest și neîmbisericit, să-l atragă spre mântuire.
Tu ia din toate ce e bun, fă tot ceea ce-ți stă în putință să ajuți și ferește-te de judecată. Dumnezeu știe precis cât bine am făcut raportat la tot binele pe care-l putea face.
__________________
"Mergeți și propovăduiți Evanghelia. Dacă va fi nevoie, folosiți și cuvintele."
|