Citat:
În prealabil postat de cezar_ioan
E posibil sa fie asa, pare destul de plauzibil daca ne uitam spre izvoare... Desi mai degraba as percepe relatia ca pe un altoi...:)
Si marturisesc ca nu pot uita ca etnogeneza poporului roman s-a realizat simultan si impletit cu Hristogeneza, cu increstinarea. Marturiile privind vetrele monahale romanesti in primele secole d. Hristos sunt mult prea clare, pentru a pune acest lucru la indoiala.
Vorbirea, simtirea si gandirea traditionala a romanilor sunt mult prea impletite cu Traditia Bisericii.
Faptul ca in ultimul secol si mai ales in ultimii 20 de ani au fost lezate/deformate atat constiinta nationala cat si credinta (practicile, intelegerea, trairea in Biserica), imi pare un argument care imi intareste convingerea ca poporul nostru este crestin prin vocatie.
Eu inca nadajduiesc, in ciuda vitregiilor de azi, in reintregirea noastra spirituala (crestina), ca popor roman.
|
Probabil ca poporul nostru
a fost crestin prin vocatie. Daca ar mai fi fost si astazi la fel de crestin ca la inceput, constitutia tarii nu ar fi stipulat ca
Romania este un stat laic, ci
Romania este un stat crestin.
Dumnezeu nu cauta la statistici: 7 din 10 barbati si 8 din 10 femei merg la biserica cel putin odata pe luna. Ca drept dovada, a ingaduit ca sa fim condusi de insi care cu greu mai pot fi numiti oameni; de crestini nici nu mai poate fi vorba.
Parintele a facut o afirmatie despre faptul ca electoratul conteaza in ochii politicienilor numai pana in ziua alegerilor, dupa care nu mai valoram doi bani. Mai vezi vreun politician la biserica dupa ce se termina campania electorala? Iar intrebarea de incheiere a fost geniala: "Oare suntem chiar atat de tampiti sa nu vedem ce se intampla?"
Se pare ca da, chiar suntem atat de tampiti, pentru ca suntem "dresati" sa credem ca faptele bune si rele sunt numai ceea ce se vede cu ochiul liber, in timp ce Hristos ne invata: "caci poftind femeie in inima ta, ai si savarsit adulter."
Eu inteleg de aici ca
pacatul este o stare a inimii, in timp ce faptele sunt doar confirmarea acelor stari, iar nu pacate in sine.