Sa fie el sufletul meu pereche ?
L-am cunoscut printr-o cunostiinta comuna pe 14 decembrie..dupa prima discutie mai lunga mi-a starnit interesul desi imi promisesem ca nu ma mai arunc in nicio relatie,eram singura de 3 luni si jumatate.. totul a fost magic, eram interesati de aceleasi lucruri, m-a invitat la film ziua lui fiind pe 19 decembrie si am acceptat, in timpul filmului am vorbit intruna,ne-am sarutat, simteam ca pot avea ceva cu el, simteam ca e altceva.. Pe 24 decembrie a murit bunica mea,vorbeam cu el cand am aflat si eram devastata , iar a doua zi urmand sa o inmormanteze de Craciun... Nu va zic ca desi ne stiam de o saptamana si ceva a lasat toata rusinea de-o parte si a venit la bunica cealalta a mea la care ma aflam(cu mine a avut prima relatie serioasa, spunea ca nu a simtit nevoia de o relatie adevarata pana la mine).. Eram distrusa, dar cu el ma simteam atat de bine, cand ma strangea in brate simteam ceva ce nu mai simtisem niciodata.. Era o senzatie de nedescris, ceva supraomenesc si mi-a zis ca in momentul in care m-a vazut ravasita a simtit ca s-a rupt ceva in sufletul lui, imi simtea durerea.. Dupa nici o saptamana mi-a spus ca ma iubeste (ceea ce pentru unii poate suna penibil) nici eu nu mai auzisem asa ceva de la nimeni.. a zis ca ceea ce simte nu poate descrie in cuvinte, daca nu e iubire,atunci nu stie ce e.. Totul a fost atat de frumos..stateam cu orele si ne priveam si nu ne mai plictiseam,aveam atatea asemanari,ne simteam atat de bine impreuna in absolut orice faceam.. Pana a intervenit gelozia la amandoi si certurile.. Mereu ne certam din nimicuri, din toate prostiile pana intr-o zi in care a zis ca nu mai suporta, ca i s-a luat.. Ne-am despartit si impacat de 3 ori.. Si cu toate ca a zis ca ma blocheaza, ma scosese de la prieteni de pe facebook si multe altele ,n-a facut-o si a tot continuat sa ma caute .. Imi vorbeste de multe ori urat si ne certam, dar mereu in final se linistesc apele..apoi ma cauta, mereu ma cauta.. desi zice ca nu-l mai intereseaza, dar ma roaga sa merg la doctor, eu avand niste probleme de sanatate... Nu stiu ce sa mai cred.. Eu fara el simt ca nu sunt intreaga, parca simt o durere in suflet, un gol..de vreo 2 luni de cand ne tot despartim si impacam am slabit 5 kg, nu pot sa mananc, nu pot sa dorm, nu am chef de nimic, de viata, de prieteni, eu care ieseam mereu si ma distram si radeam .. Acum parca sunt o leguma..Am ajuns sa merg de 2-3 ori pe saptamana la biserica sa ma rog, sunt disperata (eu credincioasa de fel, dar nu prea ajungeam pe la biserica).. Eu sunt ft sensibila si mereu am suferit cand mi s-a intamplat ceva asemanator, dar am trecut repede peste, am mers mai departe, mi-am vazut de viata mea..Acum oriunde as privi sau orice as face imi aminteste de el.. Credeti ca poate fi vorba de sufletul meu pereche ? Daca nu e, nu stiu ce poate fi, il iubesc mult de tot, nu pot descrie in cuvinte ce simt, nu e doar iubire, pur si simplu simt ca nu pot renunta la el.. Si cand eram impreuna dupa o zi mi se facea dor de el si lui la fel.. Acum e el cum e, dar totusi vad ca nu renunta nici el.. Cauta mereu motive de cearta sau pretexte sa ma caute.. Nu stiu ce vrea de fapt.. Ma vrea si nu ma vrea.. Si in ultima vreme am cerut fel si fel de pareri de la diverse persoane ,dar am facut tot ce m-a taiat pe mine capul.. Pana la el eram foarte orgolioasa si ii jucam pe toti pe degete, acum cu el nu ma lasa inima sa fiu asa..
|