În prealabil postat de Orthodox

Unii se lauda cu carutele lor, altii cu caii lor, altii cu... duhovnicii lor. Anul trecut am fost cu un prieten cu masina intr-un pelerinaj la manastirile din Moldova. La o manastire, dupa ce ne-am spovedit si impartasit, am fost sfatuiti ca la Sihastria nu cumva sa ne spovedim, "ca pentru nimica lucru te leaga pe multi ani". Nu cred ca e o metoda buna in cresterea duhovniceasca. Mult mai mult se obtine cu dragostea si cu iertarea. Nu e de acord cu ei si cu asprimea lor nici parintele Arsenie Papacioc, care a pus metanie acolo. In fond canonul trebuie sa aiba rolul de a-l scoate pe om din starea de pacat. Oprindu-l de la impartasire pe multi ani, il lasi singur fara ajutor, desi pana atunci n-a fost indrumat din ograda Sihastriei. Ca sa nu mai vorbim de canoanele date pentru pacatele deja depasite. N-au nimic cu Scriptura, care e toata mila si iertare. E, asa cum scria Serafim Rose "o incercare de inlocuire a Harului lui Dumnezeu cu o justitie omeneasca, preluata de la catolici". Si apoi, multi din cei legati nici nu mai faceau parte din biserica, erau sub acel canon care spune "crestinul care nu se impartaseste 3 duminici consecutiv (fara motiv) este afurisit" (exclus din biserica). Si in loc sa fie re-primiti in biserica si pusi in randuiala cu dragoste... Am fost la Sihastria (era pt a treia oara), am participat la maslul de noapte, dar nu ne-am spovedit, desi am fost sfatuiti insistent s-o facem. Am un gust amar vis-a-vis de Sihastria, prea isi aroga rolul de conducator in monahismul romanesc (le-a mai scazut din pretentii dupa plecarea parintelui Cleopa), prea si-au facut reclama prin "Pelerinul roman" si alte scrieri. Si prea dau cu noroi in altii, sperand sa apara ei mai curati. Il prefer pe parintele Ioan de la Recea, acoperit cu minciuni si mult hulit la Sihastria, caruia nu i-am descoperit insa un echivalent in dragoste.