Citat:
În prealabil postat de AlinB
A fost o greseala de exprimare :)
Dar in linii mari..zice bine.
Acu' treaba e si idealizata nitel..greu de spus in ce masura cineva intra "pentru celalat" in combinatie sau pentru ca vrea sa-si satisfaca niste nevoi personale prin celalalt. Nevoi care mai variaza si in timp..si gradul in care le obtine de la celalat variaza in timp..daca nu variaza ale lui variaza a celuilalt, apar noi variabile (si copiii sunt una) etc..
Panta rei - keep afloat.
|
Da, am înțeles ulterior. O exprimare nefericită, într-adevăr.
La modul cinstit, nu cred că se căsătorește nimeni doar pentru celălalt, să-l facă fericit, să-l aducă la mântuire, să-l bucure toată viața. Fiecare se gândește și la sine în momentul în care face pasul ăsta. În cel mai senin caz, dacă își vede în mod real fericirea alături de celălalt (am spus fericire, nu vreun surogat precum nevoia de stabilitate/sex/statut social sau mai știu eu ce minunății), dacă poate construi o familie durabilă & altele – nu văd, acum, motive neamintite pentru care doi oameni s-ar putea căsători; posibil să-mi scapi mie.
Iar nevoile, clar, se schimbă. Și chiar și cele care rămân statornice își modifică intensitatea, direcția... mă rog, dinamici firești într-un cuplu.