[camy_d]

În prealabil postat de alyna26

buna ziua,
referitor la indiferenta lui Dumnezeu si la fatpul ca permite raul in scop pedagogic ca un bisturiu in mana unui chirurg pentru a ne indrepta. de acord cu aceasta afirmatie atunci cand gresim, dar cum ramane atunci cu ceea ce chiar in acest articol se spune legat de indiferenta? cum ramane cu omul bun care are parte de saracie si de amar, pe cand cel rau se bucura si are toate cele trebuincioase? unde este pedagogia aici si indreptarea prin suferinta? ce a gresit cel bun ca doar este bun si de ce cel rau care ar trebui pedepsit si indreptat, are parte de bucurii si de toate cele bune? unde este dreptatea aici? si de ce un copil este bolnav cand el abia s-a nascut, ce se indreapta la el? sau de ce un om care nu are cine stie ce merite sufletesti se naste frumos si este iubit si acceptat de societate, iar altul care desi ar avea merite sufletesti este izolat de societate pentru ca Dumnezeu l-a lasat sa se nasca urat si neplacut vederii? unde este echilibrul aici si dreptatea? eu cred in Dumnezeu dar totusi aceste lucruri nu mi le pot explica, poate reusiti dumneavoastra sa mi le explicati, dar va rog logic si nu prin prisma dogmaticii si a acceptarii fara sa intrebam, totusi Dumnezeu ne-a lasat cu ratiune ca sa o folosim nu ca sa o ignoram. este motivul pentru care multi oameni se indeparteaza pe nedrept de Dumnezeu deoarece multi preoti nu stiu sa explice logic o intrebare sau o dilema. deci va rog argumente logice asa cum sunt cele din restul articolului.
multumesc si sa dea Dumnezeu sa avem un an mai bun cu totii! la multi ani!

Nu întotdeauna cei buni sunt nedreptăţiţi, iar cei răi iubiţi. Din păcate avem toţi oamenii tendinţa de a vedea numai ce e rău.

Orice om, exceptând sfinţii, are anumite necazuri şi supărări, chiar şi aceia care par că-s iubiţi şi/sau au bani.

Copiii de bani gata sunt cei mai depresivi, au toată lumea la picioare, dar sunt aşa de trişti că unii iau droguri, alţii au tentative de suicid. Din cauză că au bani, au căpătat deprinderi rele, care-i duc la depresie, ei nu trebuie să facă nimic, să muncească, fiincă face altcineva treaba în locul lor, iar lipsa de activitate şi motivare duce la depresie, nu au nevoie de Dumnezeu şi iarăşi motiv de depresie, atât sufletul, cât şi trupul lâncezesc la ei. Capătă deprinderi păcătoase şi le suportă consecinţele. Mai contribuie şi faptul că prietenii îi iubesc doar pentru bani. Poate mai sunt şi alte chestii pe care nu mi le imaginez.

Acesta a fost un exemplu ca să arăt că unele lucruri care par bune, ne pot face rău, dacă de ex. nu ne-am născut bogaţi, nu înseamnă că Dumnezeu ne-a părăsit, ci ne-a ferit de un rău mai mare.