Ar fi gresit sa credem ca daca nu tin mainile departate in anumite momente, rugaciunea nu este bine primita. Iar daca fac acest lucru, rugaciunea devine mai fierbinte.
Degeaba am mainile strans unite, daca mintea in rugaciune e prezenta in grijile lumii, daca inima in rugaciune bate doar pentru mine.
Eu cred ca rugaciunea, daca este constientizata ca fiind o vorbire cu Dumnezeu, va atrage dupa sine si modul in care trebuie sa stea omul in timpul rugaciunii. Adica, cel ce se roaga cu adevarat, va avea si o pozitie adecvata rugaciunii.
Dumnezeu ne vrea firesti, nu farisei - cu mainile intinse sau strans unite, si departe de EL. Asa ca noi sa ne rugam si va veni si vremea cand si trupul va participa cu adevarat la rugaciune prin toate gesturile noastre.
|