"Sinaxarele Bisericii istorisesc faptul ca imparatul bizantin Leon cel Mare (457-474), pe cand era tanar si inca nu urcase pe tron, afladu-se printr-o padure din preajma vechii cetați bizantine, a intalnit un batran orb, pe care l-a luat cu el si a discutat mult despre Dumnezeu si despre Invierea Mantuitorului Iisus Hristos. Dupa mai multa vreme, batranul l-a rugat pe Leon sa-i dea sa bea apa si sa-l duca in cetate. Dupa ce preț de mai mult timp viitorul imparat a cautat in jur un izvor, dar nu a gasit, i s-a aratat Maica Domnului, care i-a spus: „Nu este nevoie sa te ostenesti, caci apa este aproape. Patrunde, Leone, mai adanc in padure si, luand cu mainile apa tulbure, potoleste cu ea setea orbului si unge cu ea ochii lui cei intunecați“. In acea clipa minunata, imparatul a gasit un izvor din care a dat sa bea orbului si l-a spalat pe fața. Apa l-a vindecat imediat pe batran, iar tanarul Leon a exclamat: „Maica Domnului, esti aici! Te-am gasit!".
Ceea ce mi-a atras atentia este mentiunea apa tulbure - semn al prezentei. Sa ne amintim ca si la scaldatoarea Vitezda un inger se cobora si tulbura apa si primul care intra in ea se facea sanatos.
|