[Yasmina]

În prealabil postat de Newage919

Buna,

Sunt un baiat gay in varsta de 24 de ani.

Acum aproximativ 7 ani am postat aici pe forum despre frustratrea mea si cat de problematic este a fi homosexual si crestin ortodox. Am avut foarte multe raspunsuri private si publice in care unii ma incurajau iar altii ma dispretuiau.

Nu mai pot gasi postarea mea de atunci, dar contul este acelasi.

Motivul pentru care am revenit este pentru a-mi impartasi calatoria in a-mi gasi linitea de sine.

Aveam in jur de 16-17 ani cand am postat prima data. Eram inca la liceu.
Tin minte ca mergeam saptamanal cu prietenul meu cel mai bun la o manastire apropriata. Era mult de urcat pana la ea (era situate printer dealuri) dar era un drum frumos oricum. Nu eram extreme de religios, dar respectam posturile si mergeam des la biserica.

Dar pentru faptul ca sunt homosexual, eram confuz si stresat. Nu stiam de ce nu pot fi acceptat pentru ceea ce sunt. De ce ar trebui sa ma transform - sau mai rau sa mint o femeie o viata doar pentru a face copii si a duce o viata tipic ortodoxa.

Dupa ce am dat bacul, am plecat in UK. Aici am terminat o faculate de criminologie si psihologie. Pe langa asta am inceput sa lucrez ca voluntar pentru diverse populatii din inchisori (femei, barbati, oameni cu diverse alte cetatenii, etc).

Am incetat a mai merge la biserica. Si pana la urma m-am departat complet de credinta. Acum sunt agnostic.

Bineinteles, partial facultatea m-a influentat in a devein agnostic. Adica, dupa ce studiezi psihologia timp de 3 ani, nu prea mai crezi in divinitati.

Eliberarea de credinta a fost eliberarea de tot ce consideram a fi in neregula cu mine.

Am realizat ca nu am nevoie de credinta pentru a fi o persoana buna si sufletista. Cel mai important insa - am realizat ca nu am nevoie de un motiv (in esenta - a merge in rai) pentru a fi o persoana buna. In schimb pot fi o persoana buna pentru ca sunt o fiinta morala si

Pana acum am lucrat ca voluntar pentru un orfelinat in Romania, un penintenciar pentru personae tinere, o inchisoare de categoria B in Londra si o organizatie care lucreaza cu prizonieri si familiile lor aici in UK.

Acum lucrez pentru o fundatie in domeniul justitiei sociale.

Parintii mei nu inteleg cum pot fi agnostic (sau ateu - cum spun ei) - si sa aleg sa ma dedic atat pentru altii, cand as putea sa imi vad de ale mele si sa incerc sa fac bani multi si sa imi iau masini si case etc.

In fine, inapoi la homosexualitate. Sunt total ok cu asta acum. Ma pot plimba cu un barbat de mana pe strada fara sa ma simt aiurea. Am relatii perfect normale. Doresc sa ma casatoresc si adopt copii cand va fi timpul.

Bineinteles, totate astea nu ar fi posibile in Roamnia. Motiv pentru care planiesc sa raman aici. Nu am motiv sa ma intorc, daca oamenii nu ma vor, atunci nici eu nu ii vreau.

Mai mult - imi place mult lumea de aici. Pana si unele biserici. Lucrez cu preoti si crestinii ce merg la bisericile lor. Ei isi dedica timpul liber pentru a ajuta pe cei cu nevoi. In Romania nu am auzit de asa ceva.

In concluzie, inainte sa deviez iar de la subiect.

Credinta a fost un impas pentru mine. Daca as putea sa imi dau un sfat pentru cand eram mai mic, mi-as spune sa nu ma mai stresez degeaba. Sa imi vad de ale mele, sa imi traiesc copilaria si sa fiu cine sunt fara a-mi fi frica de parerea altora.

Imi e teama sa ma gandesc unde as fi fost astazi daca nu ajungeam la concluzia asta.

Cu stima,
Ovidiu

Nu cred ca este important cum te judecam noi,ca populatie ci ceea ce ti-au spus parintii/duhovnicii atunci cand inca mai frecventai biserica.
Chiar sunt curioasa cum manuiau ei treaba?Ce ti-au spus?

Atunci erai stresat deoarece constiinta inca mai era treaza prin participarea la biserica,acum o data cu eliminarea credintei in Dumnezeu esti deconectat de aceasta constiinta a pacatului.
Iar faptul ca traiesti intr-o societate care accepta si glorifica pacatul este doar un "accident"de coiencidenta nu neaparat regula de traire spirituala a omenirii.

Ceea ce eu nu inteleg la homosexuali este dorinta de a avea copii :)
Pai cum? Doar se cunoaste calea prin care poti avea copii...prin unirea unui barbat cu o femeie.


Din pacate nu am nici o conlcuzie la comentariul tau,nu stiu ce sa zic...homosexualitatea este un subiect necunoscut mie si nu ma pot avanta cu presupuneri sau cu sugestii.
Mie imi pare rau ca unii trec prin asemenea probleme si dileme existentiale,tu zici ca ti-ai gasit linistea insa altii nu si-o gasesc.Pacatele ne impiedica sa ne gasim linistea.
Toate bune si ai grija de sufletul tau!