[gpalama]

Draga Lumi, iti dau o veste buna si una rea.
Cu care vrei sa incep?

Vestea buna este urmatoarea: daca nu te doare efectiv nimic spune multumesc, pentru ca problema reala pe pamantul asta este chinul si suferinta si nu infirmitatea. Cancerul si multe multe altele sunt infinit mai rele. Durerea atroce, crunta, indelungata este cu adevarat MAREA PROBLEMA a vietii... daca nu ai inteles asta iti spun eu acum lucrul asta.

Vestea rea este urmatoarea: e mai dificil in conditia ta, dar asta e viata, cu totii ducem o cruce mai grea sau mai usoara.

Infirmitatile pe pamantul asta nu sunt fericite deloc, insa eu zic ca esti si poti fi exact ceea ce gandesti despre tine.

Nu infirmitatea te defineste ca om ci atitudinea de viata.
Ai o problema, si ce daca? Mergi mai departe senina, ca si cum nu ar fi.

Trebuie sa fie ceva de lucru si pentru tine, ceva ceva trebuie sa poti sa faci, nu te descuraja total, pentru Dumnezeu, daca ai o mana si un picior, daca te poti deplasa putin si te poti ajuta de o mana tot este ceva.
Nu iti inteleg conditia complet, insa nu te descuraja singura.


Acum o dau si in pronie divina. Tu ai inteles care este sensul vietii tale? Sensul suferintei tale?
Pentru ca ce duci tu este mult, este greu, nu stiu cat doare fizic insa cu siguranta mental te ingenuncheaza.
Eu te sfatuiesc asa, cum o fac de obicei: omul daca are o nelamurire in viata sa se roage MAI SUS, sa ceara o explicatie: de ce Doamne mi se intampla mie lucrul asta? Sa ceara de mai multe ori pana primeste o explicatie.

Ne traim vietile exact ca oile. Bolnave, murdare, chinuite, suferinte. Si nu intelegem ce este cu noi, nu intelegem ca daca am merge la pastor ne-ar curata si ne-ar obloji ranile, care s-ar vindeca sau ar durea mai putin, sau le-am duce mai usor.
Stam departe de Dumnezeu, de rugaciune, de Biserica si asta ne aduce mari neajunsuri.
Stam in "viata", chinuti, dar excitati la maxim de bucuria si grijile ei...

E grea viata de azi poate mai mult decat oricand pentru ca ni s-a luat cel mai de pret bun: timpul de meditatie la Dumnezeu, timpul in care mintea putea sa se linisteasca si sa asculte lumina.