[cristiboss56]

Cata bucurie este sa fiu incredintat ca exista o Fiinta Care ma iubeste sincer, fierbinte, mai mult decat oricine pe lumea asta si decat toti laolalta – atat de mult, incat imi da zi de zi sa mananc Trupul Lui si sa beau Sangele Lui! Dar ce prinos Iti voi aduce sau ce-Ti voi rasplati Tie, Darnicule, Iubitorule, Nemuritorule Imparat, pentru ca ma iubesti atat de mult pe mine, pacatosul, nerecunoscatorul si naravitul? Paharul mantuirii voi lua si numele Domnului voi chema. Fagaduintele mele voi plini Domnului inainte a tot norodul Lui. (Ps. 115, 4-5).

***

Nu-ti cruta inima cand este vorba de rugaciune; scoate inima de sub impatimirile care o acopera ca o coaja si inalt-o spre Dumnezeu, si lumineaz-o cu intelegerea limpede, fiindca in ea este intuneric, iar in acest intuneric sunt lighioane carora nu este numar. La rugaciune sa lovesti drept in inima pacatoasa, in neajunsurile ei care sunt deosebit de strigatoare la cer si nesuferite, sa le storci din ea, ca sa zic asa; nu te cruta; varsa pentru ele lacrimi – o sa iasa odata cu lacrimile. Iar daca-ti vei cruta inima, daca nu te vei atinge de ea, toata mizeria asa o sa si ramana, si rugaciunea nu-ti va aduce nici un folos.

《 va urma 》