Expresia "acum si pururea si in vecii vecilor", intalnita atat de des in randuielile noastre liturgice, arata partasia creatului, a celui nascut sub timp, la vesnicie, "timpul lui Dumnezeu", daca o putem numi astfel.
In ceea ce ma priveste, este o marturisire de credinta pe care am ajuns, din nefericire, sa o pronunt intrucatva mecanic. Vesnicia de pe buze nu se regaseste intotdeauna in suflet, in participare intelegatoare la realitatea vesniciei. Dar marturisesc in continuare, incredintat fiind de faptul ca, mai intai de toate, aceasta este experienta si marturia Bisericii.
|