[Marius22]

În prealabil postat de Anca-Miha

Sfantului Ignatie Briancianinov:
Rugaciunea facuta fara durerea inimii, fara umilinta si strapungere, fara marime de suflet, fara o stare de trezvie, de constiinta acuta a tragediei lumii si a semenilor nostri, deci fara dragoste nu este adevarat rugaciune: “Adevărata rugăciune începe de la durere, nu este plăcere, nirvana“, spune clar parintele.

Este pacat a ne ruga lui Dumnezeu fara frica, atentie si evlavie, a ne ruga cu limba, neputand a ne smulge, nici macar acum, atentia mintii de la patimi.
Sunt multe piedici in rugaciune (somnul, imprastierea gandurilor, nerabdarea, tristetea etc.) care ne indeparteaza de la a petrece cu mintea in Dumnezeu. Atunci cand, in vremea rugaciunii, suntem cuprinsi de grijile acestei lumi, Parintele Sofronie Saharov, ne indeamna sa rostim: "Slobozeste-ma de puterea acestor duhuri! Du-mi mintea la Cer, unde petreci Tu, Dumnezeul meu! Izbaveste-ma de robia iadului patimilor!"