MARTURII
Durerile încetează prin rugăciunile Vlădicăi
La începutul lui octombrie 1989, am început să am niste dureri ascutite de spate, cauzate de muncă. În ciuda stării în care mă aflam, am continuat să muncesc si să încerc să fac cât mai multe. Nu am consultat nici un doctor, stiind că ei nu te pot ajuta întotdeauna. Mi-am încredintat nenorocirea unui prieten.
Dimineata, când mă scol din somn, obisnuiesc de regulă să fac o metanie. Din pricina durerii de spate, cu greu o mai puteam face si pe aceasta, iar într-o săptămână n-am mai putut să o fac deplin. Când în dimineata zilei de luni, 9 octombrie, m-am sculat ca de obicei din pat, am făcut un efort de a face o metanie. Am rămas socat! Nu am mai simtit nici o durere. Eram atât de viguros de parcă nu avusesem niciodată nici o durere. Slavă lui Dumnezeu!
Mai târziu am aflat că bunul suflet căruia îi încredințasem necazul meu, se dusese la mormântul Vlădicăi Ioan din San Francisco si se rugase pentru mine. Minunat este Dumnezeu întru sfintii Lui.
Alexandra Kiritis, Los Angeles, CA
„Mă rog”
În 1956 lucram ca coafeză pe insula Catalina. De câte ori mă întorceam de la lucru, încercam să fac o scurtă baie în ocean pentru a mă răcori. De data aceasta, intrând în apă, am simtit o durere cumplită la ceafă. M-am hotărât să plec imediat acasă.
A doua zi, m-am dus cu sotul meu la doctroul Rebukhin. Gâtul meu întepenise fiind ca piatra si putin umflat. Pentru următoarele trei zile, doctorul a încercat totul, dar fără nici un folos. A analizat apoi lichidul din umflătură. Trei zile mai târziu am primit rezulatele: era un abces carbuncul foarte malign, la saptezeci si cinci de circumferinte [engl. heads = capete] dreapta de cerebel. În cele din urmă, doctorii au găsit un medicament pentru vindecarea abcesului. Mă duceam zilnic la el pentru a-mi schimba hainele, dimineata si seara.
Gâtul meu se umflase cu totul. Când puroiul a început să se usuce, umflătura din centrul circumferintei/capului a început să se micsoreze, dar umflătura încă era mare, mentinându-se în ambele părti. În centrul capului putea încăpea si un ou de păun. Durerea era îngrozitoare. Am luat calmante pentru a mă linisti. Starea nu se îmbunătătea de loc.
Între timp, doctorul îi spune sotului meu: „Trebuie să renunt la caz. Am făcut totul pentru vindecarea sotiei tale. Nu mai pot face nimic. Du-o la alt doctor.” L-am implorat să nu mă lase asa si, în ciuda a tot ce s-a întâmplat, nu mi-am pierdut nădejdea.
I-am cerut presedintelui de atunci al Fondului Vlădica Ioan să-mi treacă numele pentru pomenire. Socat de starea în care mă aflam, a trimis imediat o telegramă în Franta, către Vlădica Ioan. Am primit curând o telegramă de răspuns chiar de la Vlădica însusi: „Mă rog.” Aceasta m-a încredintat că voi fi vindecat.
Patru zile mai târziu am fost la doctor. După ce m-a examinat, doctorul l-a informat pe sotul meu zicându-i: „Trebuie să-ti spun că sotia ta nu mai avusese nici o sperantă; puroiul era pe cale să intre în cerebel si moartea era iminentă. Acum sotia ta e salvată! Cineva s-a rugat puternic, foarte puternic.”
Nina Makovaya