[adam000]

...continuare...

Sf. Euharistie, episcopul şi unitatea Bisericii

După cum am arătat deja, încă de la apariţia sa termenul „Biserică” era strâns legat de Euharistia prezidată de episcop. Acest fapt e mărturisit de cunoscutul loc din epistola către Smirneni a Sf. Ignatie al Antiohiei: „Toţi urmaţi episcopului, ca Iisus Tatălui, şi preoţilor ca apostolilor; de diaconi să vă ruşinaţi ca de porunca lui Dumnezeu. Nimic din cele ce ţin de Biserică să nu se facă fără episcop. Acea Euharistie să fie socotită bună, care este săvârşită de episcop sau de cel căruia episcopul i-a îngăduit. Unde apare episcopul, acolo să fie şi mulţimea, după cum unde este Hristos, acolo e şi Biserica universală. Nimic să nu se facă fără episcop; nici să se boteze, nici dragoste să nu se facă; ci ceea ce el apreciază, aceea e plăcut şi lui Dumnezeu, ca întru siguranţă să fie tot ceea ce se face”. În epistola către Magnezieni, Sf. Ignatie scrie în mod asemănător: „Vă îndemn să vă străduiţi să le faceţi pe toate în unire cu Dumnezeu, având întâistătător pe episcop, care este în locul lui Dumnezeu, pe preoţi care sunt în locul soborului apostolilor şi pe diaconi, care-mi sunt aşa de dragi, cărora li s-a încredinţat slujirea lui Iisus Hristos”.

Centrul silogismului lui Ignatie se găseşte în Euharistie. Pentru el dumnezeiasca Euharistie este Trupul lui Hristos, carnea însăşi a lui Hristos istoric Care a pătimit şi a înviat. Unitatea Bisericii, spune, nu trebuie să fie doar spirituală, ci şi carnală. Prin această „unitate carnală”, care se înfăptuieşte în Euharistie, ia fiinţă Biserica locală. Astfel că Biserica locală este identică cu adunarea Sf. Euharistii; şi nu doar Biserica locală, ci însăşi Biserica lui Dumnezeu. Ne găsim din nou în faţa principiului că atât Biserica locală cât şi Biserica lui Dumnezeu sunt exprimate istoric în spaţiu şi timp prin intermediul Euharistiei. Biserica este Trupul lui Hristos, cum spunea şi Sf. Ap. Pavel. Sf. Ignatie e foarte clar în această privinţă: Biserica este trupul lui Hristos, deoarece Trupul lui Hristos este însuşi Hristos cel istoric, iar Hristos cel istoric este carnea dumnezeieştii Euharistii. Biserica locală este prin urmare întreaga Biserică deoarece Hristos întreg se întrupează în ea prin dumnezeiasca Euharistie. Datorită Euharistiei Biserica locală poate fi considerată Biserica lui Dumnezeu.

Dar Euharistia este strâns legată de episcop şi acesta iarăşi de întreaga Biserică. Strânsa legătură dintre episcop şi Euharistie are drept consecinţă o altă identificare: episcopul se identifică cu întreaga Biserică locală. Astfel ajungem la locul clasic: „Unde este episcopul, acolo să fie mulţimea”; aceasta deoarece, după Ignatie, episcopul întrupează mulţimea, Biserica locală. Dar Biserica locală este deplină, este întreaga Biserică a lui Dumnezeu, deoarece Hristos întreg se află în ea constituind-o ca unitate, ca trupul cel unul al lui Hristos prin Euharistie. Prin urmare Ignatie nu ezită să facă legătura între episcop şi Iisus Hristos, numindu-L episcop chiar pe Hristos. Tot ceea ce face episcopul văzut în Biserică este transferat spre episcopul nevăzut Iisus Hristos. episcopul este chip şi imagine a lui Hristos sau chiar a Tatălui. Din această cauză afirmă că „trebuie să ne supunem episcopului fără nici o făţărie, că nimeni nu înşeală pe episcopul acesta văzut, ci pe Cel nevăzut Îl nesocoteşte”. Supunerea faţă de episcop este prin urmare supunere faţă de Iisus Hristos: „Când vă supuneţi episcopului ca lui Iisus Hristos, îmi păreţi că vieţuiţi nu după om, ci după Iisus Hristos”. În acest fel se formează două lumi diferite: Dumnezeu cu episcopul şi cei ce nu ascultă de episcop cu diavolul. Unitatea cu episcopul este unitate în jurul lui Dumnezeu şi în Dumnezeu.

Concluzia care se impune este că tot ce se săvârşeşte în Biserică este valid doar când se face cu încuviinţarea episcopului, deoarece acesta nu este de la oameni, nici prin oameni, ci de la Iisus Hristos, iar unitatea în jurul lui nu este voinţă omenească ci „glasul lui Dumnezeu”.

Este timpul să menţionăm că pe la începutul sec. III, sub presiunea ereziilor, unitatea in dumnezeiasca Euharistie a fost pusă în relaţie cu unitatea în Ortodoxie, în dreapta credinţă, iar episcopul, prin hirotonie, a devenit în mod clar urmaşul Apostolilor atât în aducerea ofrandei euharistice cât şi în păzirea Ortodoxiei.

Încheind această analiză putem afirma că Biserica se constituie din două elemente legate într-o unitate şi ordine deplină: clerul şi poporul (credincioşii). Clerul este alcătuit din grade diferite, în timp ce în popor nu există gradaţii. În rândul clerului găsim clar diferenţiate cele trei grade preoţeşti (episcop, preot şi diacon), precum şi pe clericii inferiori, care au şi ei diferite sarcini. Toţi depind de episcop şi îi datorează ascultare acestuia. În lipsa lui preoţii cât şi diaconii pot să-l reprezinte în chestiuni care ţin de competenţa şi lucrarea lui. Când însă el este de faţă sunt datori să-l asculte. Poporul datorează ascultare faţă de cler şi mai ales faţă de episcop. Această ascultare nu exclude participarea la treburile Bisericii, mai ales în ce priveşte sfătuirea în legătură cu probleme dificile precum şi alegerea clerului.