Citat:
În prealabil postat de cozia
Pai ia gindeste-te!
Corpul uman zilnic elimina 1.6 litri pe zi.
Ca urmare?
|
Ca urmare ar trebui sa nu mai bea deloc cat poate mai mult caci nu ne punem sa facem slujire trupului si haznalei unde se fac eliminari si exclusivisme fara numar pentru satanatate iresponsabila.
Daca nu-i dai sa bea nu mai elimina nimic caci nu mai are ce si asa te-ai mantuit de multe griji. Daca-i tot dai sa bea atunci elimina mereu devenind o scursura spurcacioasa ce se cere mereu la buda socotind ca asta e ceva normal, firesc, fiziologic natural cand defapt e o patima, placerea de a merge des la buda, ce traieste din patima foamei si a setei fara masura ascultarii care se satisface iesind placeri si pofte din inima care cere-cere si vrea si-i place sa-i tot dai ca sa te iubeasca si asa apare mila si iubirea de sine ce te duce la pierzare in muncile iadului care vin si le resimti de aici caci sufletul facut de tine boier si imparat trufash foarte idolizat in comoditati va suferi cumplit mai tarziu caci adictia te duce in sclavie si patimile hranite si udate cresc cerand cu furie sa-l bagi in adanc pe satana neascultarii si asa te demonizezi treptat ca o fiara cu chip de balaur caci acolo vrea sa intre, in adanc si o face daca poate si i se permite, prin pofte, prin ce bagi in tine ca mare primitor intra si satana in adanc ca fiind mare primitor ca o fabrica de mitomanii si labordelatorie inlocuindu-l pic cu pic pe Hristosul in care esti botezat si tu ca fraierul te incanti si-i faci voirea benevol ca o proprie voire naiva furioasa plina de dorinta eului iesit din minti. Ca sa iasa satana si sa revina Dumnezeu in adanc e nevoie sa te rogi sa poti posti cat mai mult, cat mai uscat, sa te umilesti si sa te smeresti supunandu-te ca sa nu mai gresesti cand asculti fara sa te tot indoiesti si sa te tot corectezi macar pana la implinire, sa nu cumva sa cazi in semeteala betiei de sine, un tzepuit care se inalta in mandrie indoindu-te excesiv ca un profesor ce se vrea pe sine ascultat, vrand sa parvi la privilegii inaltandu-te in desertul slavelor de la oameni! Deci setea si foamea ti-s prieteni si ajutor in necazuri si nicidecum apa, mancarea sau judecata si barfirea apropiatilor, curiozitatile si parele pismashe pe care le vehiculezi ca pe niste informatii interesante intre noutati ca sa vrajesti bautura si mancarurile amestecate cu vrajeala sa iasa drogurile mai vandabile vrand sa para naoivilor mai bune din pricina efectului placebo semetz si ingamfat, hipnotic, caci te ataca ispitele si acuzarile la fala ta la care tii cu mare frica sa nu se prabuseasca imaginea mesterita cu viclenii neintelese caci ca om lumesc vrei sa te falesti cu reactia trufiei la trufie prin escaladarea raspunsurilor infruntatoare plina de cearta si dezbinare care te preschimba in mascarici ciudos ce se autobatjocureste ca boschetari smolitzi si cersetori agresivi pe placul celor ce scot bani din circarii si isterii, din evenimente neobijnuite ce slujesc sistemului justitiar al cezarilor antihristi ce-si iubesc doar parvenirea si privilegiile, pilele si sinecurile care ii ajuta sa duca o viata fara de griji trupesti.