Desi greu de crezut, aceasta este in principiu adevarata. Spun in principiu, fiindca nu-i totuna sa dai din ce iti prisoseste (genul: "haina asta nu-mi mai trebuie" sau "mancarea asta si-asa o arunc"), sau din ce ai mai scump. Dumnezeu nu ramane niciodata dator, iar El rasplateste pe masura generozitatii noastre si NU a valorii obiectelor sau banilor in sine.
Sunt multe intamplari in viata mea prin care am simtit aceasta rasplata. Nu stiu care dintre ele as putea s-o pun pe primul loc in ierarhia darurilor lui Dumnezeu. In felul lor, TOATE au fost mai presus de puterea mea de a pricepe. Cat despre merite... nici nu se punea problema. Sa nu intelegeti ca sunt dintre cei care stau intreaga ziulica citind rugaciuni sau carti sfinte, iar in trecutul meu nu foarte indepartat, mi-e si rusine sa-mi amintesc ce viata duceam. Dar, desi eram constient ca pacatuiesc, undeva inghesuit intr-un colt al sufletului meu, Il simteam mereu pe Dumnezeu si ma straduiam sa nu-L supar foarte tare, ca sa nu ma paraseasca definitiv.
La vreo doi ani dupa ce m-am casatorit, locuiam cu chirie intr-o garsoniera inghesuita, si aveam deja un copil de aproape un an. Imi facusem obiceiul ca la fiecare sfarsit de saptamana sa merg si sa iau un bilet la loto, inchipuindu-mi in naivitatea mea ca Dumnezeu ne va ajuta sa castigam si sa avem propriul nostru acoperis deasupra capului. Sotia nici nu stia cu ce ma indeletnicesc eu... Am avut intotdeauna libertate deplina in tot ceea ce voiam sa fac. Intr-o zi, pe cand imi luam haina din cuier, am ramas fixat pe imaginea din oglinda si m-am intrebat cine-i omul acela atat de naiv care sa creada ca Dumnezeu are ceva in comun cu jocurile de noroc? Atunci am rupt fluturasul gata completat si mi-am zis ca daca vreau ca Dumnezeu sa ma ajute, trebuie sa caut alta solutie. In foarte scurt timp dupa aceea, mergand catre piata, am gasit o bancnota de 10 lei, iar gandul mi-a fugit la scopul pe care-l aveam. Mi-am zis atunci ca acei bani (destul de putini in sine) nu-mi apartin si nu ma voi lega de ei. Acasa i-am pus in biblie, si am zis ca va veni momentul lor, cand va vrea Dumnezeu si cand ii voi da cuiva care are nevoie de ei mai mult decat mine. Dupa alte cateva zile, la TVR (pe-atunci nu erau decat cateva canale tv) am vazut o emisiune "Iesirea din cerc", unde o copila de 12-13 ani orbea pe zi ce trecea si nu mai putea citi. Acel caz m-a impresionat foarte mult. I-am trimis o scrisoare in care o incurajam sa creada in Mantuitorul Hristos si in ajutorul Sfintei Fecioare si sa-l roage pe fratele ei mai mic sa-i citeasca Paraclisul Preasfintei, 40 de nopti la rand. In acelasi plic i-am pus si acei 10 lei, care oricum nu cred ca-i erau de mare folos, dar in sufletul meu consideram ca ei ii sunt mai de folos decat mie. In scurt timp mi-a raspuns sa-mi multumeasca, dar din pacate nu poate citi, iar fratiorul se cam plictiseste. Ma ruga daca am voreo posibilitate sa inregistrez eu Paraclisul, si sa i-l trimit, iar eu chiar aveam posibilitatea asta. Si astfel am inregistrat, nu o caseta, ci 40. Una i-am trimis-o ei, iar pe celelalte le-am lasat la pangarul bisericii sa fie oferite gratuit impreuna cu o iconita a Sfintei Fecioare cu Pruncul. O doamna destul de evlavioasa din oras, surprinzand momentul in care eu am lasat casetele la pangar, si-a propus sa urmareasca discret viata familiei mele. Nu e nici o exagerare si nu am nici un motiv sa mint pe cineva, dar dupa nici 40 de zile, noi ne mutam in apartamentul nostru, undeva in centrul orasului. Iar asta n-a fost tot... Dupa cativa ani, cand canalele de televiziune s-au inmultit, am ramas placut surprins sa descopar acea copila invitata la "Album duminical" de Andreea Radulescu, sa faca o demonstratie de "citire la distanta"... legata la ochi. Acea fata acum, nu doar ca isi recapatase vederea, dar putea distinge culorile si alte forme, cu ochii inchisi. Nu comentez daca e de bine sau de rau. Practic ea nu dorea sa demonstreze nimic, ci doar televiziunea, afland ciudatenia, s-a grabit s-o puna la dispozitia publicului...
Asadar, cred din tot sufletul ca, in masura in care intelegem sa facem voia lui Dumnezeu, vom primi toate cele de trebuinta. Cand oferim, in nici un caz nu trebuie sa asteptam de la acea persoana sa ne rasplateasca binele. Stie El, Dumnezeu ce ne va darui in schimb, dar dator oricum nu ramane!