Se pare ca orice am face, copiii nostri tot nu vor fi multumiti si ne vor " uri", iar parintii la randul lor fie nu vor fi multumiti de copil, fie de ei ca parinti...oricat ne-am stradui, e imposibil, se pare,sa fim parinti perfecti...
Sa nu uitam insa ca si noi la randul nostru, desi poate in tinerete ne-am urat parintii, acum mai la batranete ne-am dat seama ca tot ii iubim ( sau i-am iubit, daca nu mai sunt) chiar si asa " borderlini" cum sunt/erau sau ce defecte or mai fi avand ...( nu stiu, multumesc lui Dumnezeu, cum e sa ai un parinte alcoolic, care sa nu se lase nici pana la sfarsitul vietii, daca am mai putea macar sa ne rugam pentru iertarea lui, sau ar pleca dintre noi lasandu-ne cu resentimente...)
Desi se spune ca iubirea noastra pentru copii este prin natura firii neconditionata ( desi se mai intalnesc si parinti, chiar mame, care nu isi iubesc copiii), se spune ca iubirea copiilor pentru parinti nu ar fi neconditionata...
E foarte adevarat si de temut ca am putea strica copilul prin comportamentul nostru...daca vrei sa adopti, de ex, esti supus la nenumarate teste, pentru a vedea daca esti apt sa fii parinte, insa cand procreezi tu, nu te investigheaza nimeni...doar Dumnezeu decide daca sa-ti dea o sansa sau nu..si daca El ti-o da, iar tu o dai in bara, dovedindu-te incapabil sa fii parinte, unii chiar decazand din drepturile parintesti, sau nu ai tu incredere ca ai fi un bun parinte, si renunti tu singur, atunci...nu e ok...
Si eu traiesc cu indoiala ca as putea fi un bun parinte, dar zic ca daca totusi Dumnezeu crede in mine si imi da o sansa...stie El ce face. De aceea poate, de cate ori cred ca exista posibilitatea fizica de a fi procreat ( zamislit), imi zic sa am grija ce gandesc, sa nu sperii "copilul"...sa incerc sa il asigur, macar pe el ( chiar daca eu nu sunt asa convinsa) ca totul va fi bine, sa nu-i transmit emotii negative...desigur nu voi reusi intotdeauna, dar, cum am zis, daca Dumnezeu crede ca nu as fi o mama buna, atunci va avea grija sa nu se intample acest lucru...iar daca se intampla, inseamna ca inca mai crede in noi ( si noi nutrebuie sa deznadajduim).
Deci, Florentina, daca Dumnezeu ti-a dat o sansa ( sau mai multe), ai si tu putina incredere in El, ca nu iti pot face asa rau unii si altii, nici chiar sotul tau, sau socrii, sau parintii...si nici nu cred ca vor asta, defapt, doar ca sunt si ei stresati, niste victime ale deznadejdii, la randul lor, :-) si nu stiu sa isi exprime cum trebuie adevaratele sentimente...
|