Un nationalist cu idei putine si fixe

Iona este probabil cel mai cunoscut dintre profetii minori,iar calitatea mitica asigurata de prezenta pestelui il face pe Iona memorabil in comparatie cu oricare alt profet din categoria sa si chiar cu unii dintre profetii mari,Daniel cu rugaciunea sa prin care imblanzeste lei fiind poate un concurent serios.Desi succesul neintarziat al profetului in fata ninivitenilor probeaza talentul sau oratoric, Iona capteaza imaginatia prin rejucarea incercarii arhetipale de a fugi de Dumnezeu.In esenta insa Iona nu era deloc genul de individ cu care ai fi vrut sa fii vecin,daca nu erai cumva suficient de norocos pentru a figura intr-un antic tabel al descendentilor dintr-o semintie a unui trib israelit.In caz contrar ti-ar fi taiat cu placere furtunul de stropit gradina si si-ar fi dus catelul sa se usureze pe ziarul tau de dimineata lasat la usa.Un studiu al actiunilor si motivatiilor acestuia il arata ca fiind un profet cu spirit rebel si prioritati gresite sugerate in rezumatul facut de Insusi Dumnezeu la finalul povestirii(Iona 4:10-11).Ironia textului este ca Iona fuge in directia opusa celei unde ar fi trebuit sa fie,nereusind sa-si depaseasca propria lui dorinta de razbunare(Iona 4:2).Este ca si cum Dumnezeu v-ar spune ,,Robul meu du-te sa le duci vesti celor din Brasov”si tu zici ,,Bine Doamne” si o tulesti la Plovdiv,razand in sinea ta intrucat Dumnezeu nu te vede.Sa recunoastem,la asa ceva pana si o mangaiere plina de compasiune pe crestet ar putea parea un gest de mila exagerata.

Rugaciunea din pantecele pestelui pare doar o pocainta temporara,partiala,din momentul in care Iona atinge solul,vechile sentimente de ,,simpatie" fata de Ninive revenind.Sa nu-l condamnam prea aspru,cati dintre noi nu ne-am cerut iertare si la scurt timp il trimeteam pe altul,cu o scurta injuratura,la aghiuta-n brate.Sa spunem ca eternul farmec al ipocriziei umane nu si-a pierdut niciodata sustinatorii.Cand proclamarea lui referitoare la judecata asupra cetatii Ninive rezulta in totala si sincera pocainta a acestora,el ii cere lui Dumnezeu sa-l omoare,preferand sa nu fie martor la mila lui Dumnezeu cu privire la cetatea Ninive,si aparent alegand sa ignore mila lui Dumnezeu fata de el cand era in burta creaturii umane.Si asa,prin comportamentul sau meschin, s-a dus pe ,,apa Sambetii" si placuta simetrie a milei lui Dumnezeu,recunoscuta in acest mod si de catre om,in cazul nostru un profet cu grave probleme de atitudine.

Starea de nemultumire a lui Iona persista pana la sfarsit.Lectia lui finala implica o planta care ii tine umbra si de care acesta devine foarte atasat pana cand acesta se usuca.Prin urmare Iona face iar ce stie mai bine: pledeaza pentru moarte,motivele depresiei sale fiind usor comice.Dumnezeu insa are ultimul cuvant(Iona fiind probabil in acel moment ocupat sa se dea cu capul de toti copacii vazind niniviteni in pragul salvarii):,,Tie iti este mila de curcubetele acesta, care nu te-a costat nicio truda si pe care nu tu l-ai facut sa creasca, ci intr-o noapte s-a nascut si intr-o noapte a pierit Si Mie sa nu-Mi fie mila de Ninive, cetatea cea mare, in care se afla mai mult de o suta douazeci de mii de oameni care nu stiu sa deosebeasca dreapta de stanga lor, afara de o multime de vite!”(Iona 4:10-11).

Problema lui Iona este ca el era un mare nationalist in timp ce Dumnezeu era un si mai mare internationalist iar datorita rebeliunii si miopiei sale spirituale cartea devine o emblema a suveranitatii lui Dumnezeu si a milei Sale fata de pacatosii care se pocaiesc,acest lucru explica utilizarea cartii in calendarul evreiesc liturgic in Ziua Ispasirii,celebrand astfel iertarea lui Dumnezeu.Naratiunea din Vechiul Testament il trateaza pe Iona ca pe un antiprofet ce intreprinde o antimisiune,pentru a scapa de prezenta lui Dumnezeu(o imposibilitate ironica in esenta,martor fiind Psalmul 139:7-11>versiunea protestanta a Bibliei)si pentru a eluda misiunea sa profetica.Desi Dumnezeu il foloseste pe Iona in ciuda a ceea ce este,Iona se dovedeste a fi un etnocentrist ingust si irascibil,total impotriva milei universale a lui Dumnezeu.Nu ca ar fi dus lipsa de amici prin istorie.Practic,prin felul sau de a intelege ceva ce il depasea complet el devine obiectul ridicolului satiric in cartea Vechiului Testament care ii poarta numele.

Cand Lumina Lumii salveaza eterna meschinarie umana

In timp ce naratiunea Vechiului Testament si referintele la Iona in I Imparati 14:25 il considera pe Iona in mod literal o persoana istorica,referintele din Noul Testament amplifica acesta perspective tinand cont de importanta figurativa a lui Iona.Cat priveste istoricitatea lui Iona,Mantuitorul compara sederea Sa din mormant cu sederea timp de trei zile a profetului in pantecul pestelui si ii prezinta pe oamenii din Ninive,ce au reactionat cum trebuia la predica lui Iona,ca stand la judecata finala.Dar dincolo de a confirma istoricitatea lui Iona ca persoana,Noul Testament il trateaza pe Iona ca si prototip al lui Hristos,si astfel simpaticul dar incapatanatul profet evita sa ramina in istorie pentru toate motivele gresite din lume,dupa cum ar spune britanicii.Matei si Luca
inregistreaza referintele la Cristos ca ,,semnul lui Iona”prefigurand moartea,ingroparea si invierea Mantuitorului.

Dumnezeu il provoaca pe Ioan sa-si schimbe atitudinea si fiind Stapin atat al cerului cat si al uscatului(lucru admis inclusiv de Iona in 1:9)foloseste un fruct al pamintului,la fel cum folosise o creatura a apelor,pentru a-I da o lectie profetului Sau.Lectia consta in faptul ca lui Iona ii pasa mai mult de propria sa placere de a se adaposti sub o planta pe care nu o cultivase el,decat de ingrijorarea lui Dumnezeu fata de un mare oras aflat fata-n fata cu extinctia prin judecata.Exista inscriptii pe peretii zidurilor asiriene care afirma ca Dumnezeu este la fel de bun fata de toate oile Sale iar Iona trebuia sa invete,precum ucenicii Domnului in Ioan 10:16,faptul ca in ciuda opozitiei sale Domnul avea oi si in alte locatii decat si-ar fi dorit el.Pacatul lor era nascut din ignoranta(4:11)iar pocainta lor a fost binevenita in fata unui Dumnezeu plin de mila.Acest gen de teologie este prezenta si in Noul Testament(I Timotei 1:13)dar mai apare la fel de pronuntat si in alte pasaje din cadrul Vechiului Testament(Ezechiel 18:28).

In esenta misiunea profetului,precum a tuturor alesilor Domnului din acesta categorie,este sa transmita mesajul oriunde ar fi trimis.Finalul sau rezultatul,dupa cum demonstreaza cartea lui Iona cititorilor sai,este responsabilitatea lui Dumnezeu si doar a Lui.A trebuit sa mai treaca mult timp pana cand un alt evreu,cunoscut ca fiind Apostolul Pavel,confruntat cu o problema teologica similara sa exclame:,,O, adancul bogatiei, intelepciunii si stiintei lui Dumnezeu! Cat de nepatrunse sunt judecatile Lui si cat de neintelese sunt caile Lui! Si, in adevar, "cine a cunoscut gandul Domnului? Sau cine a fost sfetnicul Lui?”(Romani 11:33-34).Cateodata pentru a ajunge la intelepciune trebuie sa treci si prin revolta,desi se poate scurge mult timp pana cand intelegrea va intra pe fagasul sau normal insa pentru Cel de Sus timpul curge altfel decat pentru noi,vesnicii Iona,fiecare sub curcubetele patimilor,meschinariei si limitelor sale.

(Nota:acest material contine parafrazari intercalate din cel putin trei lucrari si i-as mentiona drept autori pe Barton, Muddiman, Ryken, Wilhoit si Walvoord).