Citat:
|
Existenta lui Isus Cristos este un fapt istoric testimoniat atat de Iosif Flaviu, cat si de istoricul sirian Mara si de catre o scrisoare a imparatului Tiberiu.
|
Mara nu a fost contemporan cu Iisus. Mai mult, nu vorbeste despre el
folosindu-i numele, ci il numeste "regele evreilor", cu toate ca in acelasi paragraf vorbeste despre Pitagora si Socrate, pe care ii nominalizeaza direct. In plus, opinia lui e contrara evanghelistilor, pentru ca el ii considera responsabili pe evrei de moartea respectivului "rege".
Autenticitatea pasajului din Iosif Flaviu este disputata aprig. Stim de la Origene ca Iosif Flaviu nu l-a recunoscut pe Iisus drept Mesia. Pasajul nu e citat de nici o alta scriere crestina pana la Eusebiu (secolul 4). Posibilitatea ca respectivul pasaj sa fi fost adaugat ulterior (asa cum s-a intamplat si cu Evangheliile, in multe cazuri) e destul de probabila.
Scrisoarea lui Pilat face parte dintr-o evanghelie apocrifa, datata undeva intre secolele 2 si 4. Nici macar autorii nu pretind ca ar fi scrisa de Pilat, ci spun ca ar fi bazata pe documente scrise de Pilat.
Sunt de acord ca istoria antica nu se cerceteaza in acelasi fel ca istoria moderna, din cauza ca sursele sunt mult mai putine. Dar, avand in vedere ca vorbim despre un om care a facut tot ce zic Evangheliile ca ar fi facut Iisus, cum de nu a ramas nici un text contemporan, scris de romani, care macar sa il mentioneze pe el si macar una din respectivele minuni? Faptul ca romanii l-au executat, si dupa aia a inviat, ar fi fost un motiv suficient de puternic sa fi fost interesati de treaba asta si sa scrie despre ea.
Si in cazul in care a existat cu adevarat, e cale lunga de la un profet evreu, cu idei avantgardiste, pana la "fiul lui Dumnezeu", cu toate calitatile supranaturale descrise in Evanghelii scrise dupa presupusa Inviere. Calitati despre care nici un contemporan nu sufla o vorba, in afara celor care au scris Evangheliile.