[Mihnea Dragomir]

Dupa ce "visul european" din UE, ca din orice constructie asezata pe nisip, s-a fasait, popoarele, de cate ori au fost intrebate, au votat pentru autodeterminare. Asa au votat francezii la referendumul din 2005. Asa au votat si englezii la referendumul din 2016. Ocazii ratate in care politicienii ar fi trebuit sa isi puna intrebarea ce anume din alcatuirea Uniunii ar trebui revizuit. Solutia politicienilor la vocea popoarelor care spune "prea multa Europa" ? Si mai multa Europa! Am citit interviuri in care policitieni considerati seriosi, autodeclarati democrati convinsi, ii imputa lui premierului Cameron ca a recurs la consultarea poporului, astfel indraznind sa indeplineasca o promisiune electorala. Aceste minti distorsionate considera tinerea referendumului ca fiind mai mult decat o crima: o eroare.

Ceea ce s-a intamplat in Franta in 2005, si anume ignorarea referendumului, se va repeta in Regatul Unit in 2016 ? Deocamdata vad ca, in ciuda indicatiei date public de Führerin Angela Merkel, englejii treneaza pasii. Pe de alta parte, la referendumul din 2005 intrebarea a fost daca sunt sau nu de acord cu Constitutia Europeana. Intrebarea din 2016 a fost mult mai pe sleau: daca sunt sau nu de acord sa iasa din UE. Pe urma, Regatul Unit este mult mai putin integrat in UE decat Republica Marelui Orient de la Paris. Are moneda lui, nu e in spatiul Schengen, nu face parte din "parintii fondatori" ai UE, comertul cu UE reprezinta o mica parte din pietele cu care are legatura. Toate acestea, si mai ales individualismul britanic funciar care sta in spatele lor, sunt elemente de optimism care ne dau speranta ca poporul englez va reusi acolo unde poporul francez a esuat. Nu, Londra nu va fi o gubernie a UE.