Citat:
În prealabil postat de eduardd
Alin, fii sigur ca am discutat cu ea ceea ce am simti eu la momentul respectiv. Bun sau rau voi afla la judecata.
Nu mai conteaza de ce se impartasea sau de ce am insitat (sau nu) eu sa se spovedeasca. Daca am gresit, Dumnezeu cu mila si cu ea si cu mine.
Eu am povestit acest caz nu pentru a-l analiza ci pentru a fi altora pilda . 
In rest, bucurie si post usor! |
Am sugerat o astfel de abordare, mai degraba despre problemele si intelegerea gresita pe care dumeaei le avea vizavi de impartasanie, decat despre sentimentele proprii pe care le ai cand dai de astfel de oameni.
De ce s-ar fi spovedit? Ca i-ai spus tu? Daca ea NU crede sau nu-si constientizeaza necredinta, ce rost are? De ce ar urma niste sfaturi in care nu vede nici o noima?