Alcoolismul este o boala. Incepe parsiv, omul crede ca se poate controla. Poate are un serviciu stresant si simte ca alcoolul il relaxeaza. in doza mica e antidepresiv. Dar consumul zilnic, sau mult il face dependent. De obicei are prieteni de bautura care nu-l lasa sa renunte nici cand este bolnav.
Pana ce persoana in cauza nu-si da seama ca e bolnava, dependenta, cel de langa ea nu poate face decat sa se roage. Si sa-l suporte. Acum, cu sistemul acesta de analize de sange obligatorii, au fost cativa care s-au speriat! I-am propus unuia sa vorbeasca cu amicii lui: cati au analizele de ficat normale?
Cand isi da seama ca e bolnav,urmarea fireasca e sa ceara ajutor: si la medic,si la preot. Sevrajul, primele zile in care nu mai consuma, il face psihiatrul. Ii da medicamente, calmante. Pe urma, este lupta fiecaruia.
Auzisem in Bucuresti de Asociatia alcoolicilor anonimi. E o idee extraordinara: este inlocuit grupul vechi de prieteni, cu persoane aflate in aceeasi situatie. Auzisem de implicarea bisericii Radu-Voda, de rugaciuni la Sf Nectarie. Doar ca nu merg de obicei acolo sa ma rog si nu pot spune mai multe. Poate stiu altii.
Repet, pana ce respectivul nu hotaraste sa faca ceva, cei de langa el nu putem decat sa ne rugam.
Doamne ajuta!
|