Orice act de cercetare e întreprins de un om, de o fiinţă cugetătoare, cu anumite capacităţi personale, de care depind atât actul cercetării cât şi finalitatea lui. De exemplu, tu şi cu mine putem cerceta pe un vecin de-al meu care e bolnav de schizofrenie. Cred cu tărie că atât demersul cercetării cât şi concluziile şi intervenţiile noastre vor fi net diferite în multe privinţe.
Aşadar, cunoaşterea faptelor şi eventimentelor atârnă în mod decisiv de persoana care cunoaşte.
Ceea ce e "real" pentru unul, poate fi "ne-real" pentru altul sau poate avea semnificaţie şi impact diferite, în toate planurile.

Îndoiala este un fenomen, o stare sau chiar o activitate complexă pe care o experiază orice om de-a lungul vieţii sale. Uneori îndoiala e foarte folositoare, alteori nu. În lunga aventură a vieţii momentele/perioadele de îndoială pot alterna firesc (sau nefiresc) cu perioadele de certitudine.
Îndoiala bine asumată duce de obicei la creştere, la dezvoltare, iar în cele duhovniceşti duce la sfinţire.
Există şi o ştiinţă, o artă, o înţelepciune a îndoielii, după cum există ignoranţă şi prostie şi nebunie.

Să ne lipim de Dumnezeu şi de oamenii Lui pentru a dobândi şi păstra îndoiala cea bună!