[Fani71]

În prealabil postat de ovidiu b.

Eu m-am legat de rugăciunea comună.

EPISTOLA ENCICLICĂ, CĂTRE ORTODOCŞII CEI DE PRETUTINDENEA, A BISERICII CELEI UNA, SFÂNTĂ, SOBORNICEASCĂ ŞI APOSTOLEASCĂ
A celor patru Patriarhi ai Răsăritului, la anul 1848 de la Hristos.
Răspuns la Epistola Papei Pius al IX-lea, Către Răsăriteni.

”... De aceea, Biserica Una, Sfântă, Sobornicească şi Apostolească, mergând pe urmele sfinţilor Părinţi, atât răsăriteni cât şi apuseni, a mărturisit odinioară către părinţii noştri, şi iarăşi mărturiseşte astăzi în sinod, că noua părere mai sus arătată, cum că Duhul Sfânt de la Tatăl şi de la Fiul purcede, este în sine erezie, iar cei care o urmează, oricare ar fi ei, eretici sunt, potrivit cu sus-numita hotărâre sobornică a Preasfântului Papă Damasie, iar sinoadele lor eretice, şi orice părtăşie duhovnicească în slujire a ortodocşilor fii ai Bisericii Soborniceşti cu unii ca aceia neîngăduită, dupa cum întăreşte şi Canonul al şaptelea de la Sinodul al Treilea a toată lumea.”

sursa: http://saraca.orthodoxphotos.com/bib...clica_1848.htm

As avea doua observatii la asta:
1) Dialogul ecumenic a adus de atunci rezultate in privinta lui filioque si studiile istorice au ajutat. Multi teologi catolici au ajuns la concluzia ca filioque ar trebui scos din crez. Dar cum ziceam, au mai ramas consecintele lui in toelogia occidentala, care au 'depersonalizat' Sf Duh, si care sunt mai greu de inlaturat.
2) Sigur ca exista aceasta declaratie, dar tot o multime de episcopi (incepand cu Constantinopuul) si-au mai revizuit parerea intre timp si au participat la rucgaciuni comune. Nu insa si la euharistie comuna. Situatia istorica s-a mai schimbat de atunci. Amestecarea populatiilor (datorita multiplelor razboaie, mai ales) a dus la necesitatea dialogului ecumenic. Daca se si cununa, intre timp, din aceasta cauza, multi ortodocsi cu alti crestini, cum sa ramai la linia acrivica cu nepartasia duyhovniceasca? Sa nu poata ei nici macar spune o rucgaciune la masa?