[cristiboss56]

Iubiţi credincioşi, deci ştim că la începutul propovăduirii, Domnul Hristos i-a îndemnat pe oameni la credinţă: „Pocăiţi-vă şi credeţi în Evanghelie”, şi la sfârşitul propovăduirii Sale, după înviere, le-a spus ucenicilor: „Propovăduiţi Evanghelia la toată făptura. Cel ce va crede şi se va boteza se va mântui, iar cel ce nu va crede se va osândi” (Marcu 16, 15-16). Şi a mai spus Domnul Hristos: „Aveţi credinţă în Dumnezeu şi aveţi credinţă în Mine” (Ioan 14, 1). A mai spus Domnul Hristos: „De nu veţi crede cine sunt, în păcatele voastre veţi muri” (Ioan 8, 24). Ştim de la Sfântul Apostol Pavel că fară credinţă nu este cu putinţă să fii plăcut lui Dumnezeu (Evrei 11, 6).
Faptele noastre ne apropie sau ne indeparteaza de Dumnezeu…
Cred că ştiţi că ucenicii Domnului Hristos au spus: „Dă-ne mai multă credinţă”.
Avem noi câtă avem, dar vrem mai multă. Dă-ne mai multă credinţă. Nu este destulă credinţa noastră.Ce le cerea Domnul Hristos ucenicilor Săi? „De-ţi va greşi fratele tău, ceartă-l – asta o poţi face tare uşor şi fară îndemn -, şi dacă se va întoarce, iartă-l” – asta merge mai greu.
„Şi chiar dacă îţi va greşi de şapte ori într-o zi – şi când zicem de şapte ori nu ne gândim să numărăm, şi dacă cumva îţi greşeşte de opt ori, gata, l-ai iertat de şapte ori, ajunge; nu-i aşa! -, şi de şapte ori se va întoarce, zicând: «Rău îmi pare», tu să-l ierţi” (Luca 17, 3-4). Şi atunci, ucenicii şi-au dat seama că nu este chiar aşa de simplu şi au zis: „Dă-ne mai multă credinţă”. Dacă am avea mai multă credinţă, am putea face şi asta, dar cu credinţa câtă o avem, încă nu putem.
Că trebuie să fie sporită credinţa înţelegem şi din faptul că Domnul Hristos i-a spus Sfântului Apostol Petru: „Simone, Simone, iată satana v-a cerut să vă cearnă pe voi ca pe grâu; şi Eu m-am rugat pentru tine ca să nu scadă credinţa ta. Şi tu, oarecând întorcându-te, întăreşte pe fraţii tăi” (Luca 22, 31-32).
Deci, iubiţi credincioşi, acestea sunt rezultate ale credinţei. Dacă crezi în Dumnezeu, dacă îl ai pe Dumnezeu în primul loc în viaţa ta, dacă ţii seama de Dumnezeu, dacă Dumnezeu este pentru tine o fiinţă, o persoană, nu te mai raportezi la cuvintele Lui ca la nişte reguli, ca la nişte principii, ci te raportezi la cuvintele Lui cum a zis Sfântul Apostol Petru: „Tu ai cuvintele vieţii celei veşnice”.
Prin cuvintele Lui ne raportăm la Domnul Hristos. Sfântul Marcu Ascetul, în Filocalie, având în vedere cuvintele Domnului Hristos referitoare la ucenicii Săi, anume: „Cel ce vă primeşte pe voi, pe Mine mă primeşte, şi cel ce se leapădă de voi, de Mine se leapădă” (Luca 10, 16), spune că „cel ce primeşte cuvintele Cuvântului lui Dumnezeu primeşte pe Dumnezeu Cuvântul”. Deci dacă primim cuvintele Mântuitorului în viaţa noastră, în sufletul nostru, dacă facem faptele cele bune, le realizăm, le întrupăm în existenţa noastră, în cazul acesta prin cuvintele Cuvântului lui Dumnezeu primim în sufletul nostru pe Dumnezeu Cuvântul, acum şi pururea şi în vecii vecilor. Amin. Mărire Tatălui şi Fiului şi Sfântului Duh. Amin.
Bucuriile credinţei, Arhimandritul Teofil Părăian
27 iulie 2004, seara, Mănăstirea Oaşa