Citat:
În prealabil postat de Jonnyw2013
As vrea sa vorbim despre adevarata Libertate, in inima si in ganduri.In felul de a gandi,de a fi,ca mod de a vedea lucrurile,de a te schimba, atunci cand vezi ca ceva nu este OK in viata ta.
|
Confuzia morala este consecinta confuziei teologice. La randul ei, confuzia teologica e urmarea confuziei filosofice. Nu degeaba, de multe secole incoace, pregatirea preotilor se face urmand un "ciclu filosofic", urmat de un "ciclu teologic". In aceasta ordine, fiindca ai nevoie de un instrumentar mai intai. Filosofia este servitoarea teologiei tot asa cum matematica este servitoarea fizicii.
Or, dupa parerea mea, confuzia fundamentala atunci cand vorbim despre libertate e data de indistinctia intre libertate si liber arbitru. Folosim cele doua concepte ca si cand ar fi acelasi lucru si il luam pe primul care ne vine in minte. De regula, cel de "libertate".
Despre deosebirea dintre liber arbitru si libertate se pot scrie tomuri. Si s-au scris. Cum am putea, pe scurt si in limbaj comun, sa prezentam aceasta deosebire ?
Liber arbitrul inseamna sa alegi ceva cand ai putea sa alegi altceva. Asadar, liber-arbitrul este o facultate a vointei. E chestie de potentialitate.
Libertatea inseamna sa alegi binele. Este "vointa desfasurata", e chestie de act.
Fara aceasta distinctie intre ceva "in potentia" si ceva "in acta", pe care scolasticii au mostenit-o si dezvoltat-o de la tratatele etice ale Filosofului si de la Augustin, nu putem opera si am ajunge repede la absurd teologic, apoi la eroare morala. Daca "liber arbitru" si "libertate" ar fi acelasi lucru, atunci Dumnezeu ar fi cea mai nelibera existenta, fiindca El este complet incapabil sa aleaga raul.
Or, Dumnezeu este cea mai libera existenta tocmai fiindca El alege intotdeauna binele. El singur are libertate absoluta. Iar libertatea oamenilor este relativa. A fi liberi, pentru noi, inseamna sa facem ceea ce am promis la Botez (sau au promis nasii in numele nostru si pentru noi): sa nu avem alt stapan decat pe Dumnezeu.
Dar diavolul ? El nu se atinge de liber arbitrul nostru (desi, dupa parerea unor teologi si mistici, poate sfarsi prin a-l paraliza intr-o anumita masura). Dar ne distruge libertatea. Devenim servi ai lui.
Copiii, pana la varsta intelegerii, nu au liber arbitru. Dar au libertate.
Nu am pilotat un avion niciodata. De fapt, nu am vazut cum arata o mansa. Oare pot sa ma urc in carlinga unui Boeing 787 ? Pot, fiindca am liber arbitru. Dar nu am libertatea sa pilotez un avion, fiindca nu stiu sa o fac.