"Pentru că fiecare dintr-Însele nu are unime către cealaltă mai puțin decât către Sine; adică întru toate una sunt Tatăl, Fiul si Sfântul Duh, afară de nenaștere, și de naștere și de purcedere. Iar
despărțirea se vede cu cugetul; pentru că un Dumnezeu cunoaștem; iar deosebirea o înțelegem numai întru însusiri, a părintimii zic, și a fiimii, și a purcederii, dupa Pricină, si Pricinuit si desăvârșirea Ipostasului, adică după chipul ființării pe deosebire o înțelegem. Căci nici depărtare a locului, precum la noi, nu putem zice la Dumnezeirea cea nescrisă împrejur. Fiindcă Ipostasurile sunt Unele întru Altele întrucât să nu se amestece Unul cu Altul: ci se țin Unul de Altul, după cuvântul Domnului, Care a zis: „Eu întru Tatăl, și Tatăl întru Mine” (Ioan 14: 11). [La Ipostasurile Dumnezeirii nu este] nici deosebire a voinței, sau a socotelii, sau a lucrării, sau a puterii, sau a altceva, care acestea nasc întru noi pe despărțirea cea cu lucrul, și cu totul desăvârșită. Pentru aceea nici nu zicem că Tatăl, și Fiul și Sfântul Duh sunt trei dumnezei, ci mai vârtos zicem că Sfânta Treime este un Dumnezeu. Căci
la un Pricinuitor Se aduc Fiul și Duhul, dar nu Se alcătuiesc, nici Se amestecă după amestecarea lui Savelie. Fiindcă nu Se unesc - precum am zis - încât să Se amestece, ci încât să Se țină Unul de Altul, și au încăperea cea întru Sine, adică a Unuia în Altul, fără de nici o amestecare sau tulburare. Nici nu se depărtează Unul de Altul și nu se taie cu ființa, după despărțirea lui Arie. Pentru că Dumnezeirea este neîmpărțită întru Cele despărțite, ca să zic în scurt. Așa cum, în trei sori ce se țin unul de altul și nu sunt despărțiți cu nici o depărtare de loc, una este amestecarea și împreunarea luminii."
( Sfântul Ioan Damaschinul )
"Dreapta credință în scrierile Sfinților Părinti, Vol. 2 /
Sfântul Fotie cel Mare, Sfântul Grigorie Palama, Sfântul Grigorie Teologul, Sfântul Grigorie de Nyssa, Sfântul Ioan Damaschinul – București: Editura Sophia, 2009"