[Ekaterina]

...credinta noastra il considera ca principal responsabil si intretinator al bolii pe diavol si puterile sale, iar deprimarea ca pe o actiune diavoleasca. Citim in Sfanta Scriptura despre depresia lui Saul, care provenea de la un duh viclean (I Regi 16,14-l5).

Sfantul Ioan Gura de Aur spune: "Cea mai daunatoare dintre actiunile diavolesti este covarsitoarea stare de urat", intelegand prin aceasta deprimarea, si continua: "pentru aceasta diavolul pe cel pe care-l stapaneste prin aceasta-l stapaneste" (Barrille, p. 380).

Evanghelia este de acord ca diavolul este izvorul deprimarii si scrie: "diavolul intristarii... ia si usuca orice bucurie a sufletului" (Filocalia I, p. 50-51). Sfantul Casian intareste faptul ca exista un diavol al deprimarii si ne indeamna sa luptam impotriva lui zicand: "O importanta nevointa este de a ne impotrivi diavolului deprimarii" (Filocalia I, 74-76). Scrie si Sfantul Dorotei: "...Sigur acea deprimare a fost din cauza inrauririi diavolilor si ispita aceea a provenit din invidia lor" (RG. 88,1681).

Scrie Sfantul Nil: "Vicleanul duh al deprimarii... insfaca sufletul" (RG. 79, 1453 D). Si Sfantul Antioh adauga: "Nelegiuitul diavol al deprimarii apuca si prinde sufletul" (RG. 89,1509a). Si ca sa nu ma intind prea mult, trebuie sa insist asupra faptului ca toti parintii ortodocsi sunt de acord in aceasta privinta. Insa Ortodoxia nu se opreste la aceste observatii, ci cerceteaza cum primeste omul influenta pricinuitorului bolii, a diavolului, si cum reactioneaza la aceasta expunere.

Asa, spre exemplu, o alta cauza a deprimarii care il aduce pe om sub influenta diavolului este si sentimentul de vinovatie sau mustrarea constiintei, care apare din pricina greselilor si a pacatelor savarsite si din lipsa unei corecte actiuni care sa le indeparteze, a caintei si a Spovedaniei. Asa persista depresia in mod intens si conduce chiar si la sinucidere. O pilda cunoscuta ni se prezinta in Noul Testament, unde Iuda, din pricina ca se lasase coplesit de sentimentele de vinovatie, s-a lasat impins pana la sinucidere, in timp ce exista pocainta, pe care insa nu a dorit-o (Matei 27, 3-5). O alta pilda graitoare despre depresie ca urmare a sentimentului de vinovatie o gasim in Vechiul Testament prin primul ucigas si fratricid de pe pamant, Cain. Cain nu s-a sinucis, dar a trait o viata chinuita de o infricosatoare stare de deprimare. (Facere 3,1-l6).