Pentru mine Dumnezeu nu este numai iubire. El mai este si dreptate si sfintenie. Este atat de sfant incat nimeni nu poate sta in preajma Lui. Si este drept si intodeauna judeca lucrurile cu dreptate.

Si este un Dumnezeu manios. Daca ne aducem aminte ce s-a intamplat in templu, cand Domnul a rasturnat mesele precupetilor ... nu a facut-o cu blandete, ci cu manie. Iar apostolul Pavel spune :"Maniati-va si nu gresiti; soarele sa nu apuna peste mania voastra." (Efeseni 4:26). Mania este o emotie pe care chiar si Dumnezeu o experimenteaza si o justifica. Ea se transforma insa in pacat atunci cand "apune soarele peste ea", adica devine o stare permanenta in viata noastra.

"Nu va razbunati singuri, iubitilor, ci lasati loc maniei (lui Dumnezeu), caci scris este: "A Mea este razbunarea; Eu voi rasplati, zice Domnul". (Romani 12:19)

Eu vad asa imbinate pe toate trei (iubirea, mania, razbunarea): din iubire pentru creatia Sa, Domnul a facut totul. A mers pana la jertfa unicului Sau Fiu. A facut acest lucru pentru ca Isi doreste o partasie cu creatia Lui, pentru ca Isi doreste ca El sa fie singurul nostru Dumnezeu, pentru ca inchinarea Sa-i fie adresata numai Lui ... Si totusi, noi inca suferim de neascultare ... Noi inca ne inchinam la alti dumnezei: banilor, oamenilor, noua insine, etc .. si facem inca o multime de lucruri pe care El le uraste. Eu accept in imaginea mea despre Dumnezeu si mania si razbunarea Lui, alaturi de iubirea Lui - profunzimea acesteia din urma fiindu-mi greu de patruns cu mintea si cu inima mea.

Si da ... Gomora si Sodoma sunt exemple ale maniei si razbunarii Sale.

"Atunci Domnul a slobozit peste Sodoma si Gomora ploaie de pucioasa si foc din cer de la Domnul. Si a stricat cetatile acestea, toate imprejurimile lor, pe toti locuitorii cetatilor si toate plantele tinutului aceluia."(Facerea 19:24-25)

Pentru mine lucrurile acestea sunt asa cum sunt scrise. Nu incerc ca caut nuante la ele. Si este in regula. Pentru ca am inteles ca nu este vorba despre mine, ci este vorba despre El. El este Creatorul, Mantuitorul, Salvatorul. El este Cel care face ca lucrurile sa dea roada, El a intocmit cerurile si pamanturile si poate face orice vrea cu ele ... si cu noi. El S-a jertfit pentru pacatele mele, acceptand o moarte oribila pe cruce. Si, pentru asta, viata mea ii apartine. Pentru mine, in viata mea, voia Sa este cea care conteaza.

Imi plac atat de mult cuvintele lui David din Cartea intaia Paralipomena (intaia a Cronicilor) cap. 17

16.Atunci a venit regele David si a stat inaintea fetei Domnului si a zis: "Cine sunt eu, Doamne Dumnezeule, si ce este casa mea, de m-ai inaltat asa?
17. Dar si aceasta s-a parut inca putin in ochii Tai, Dumnezeule, caci iata vestesti despre casa robului Tau in viitor si privesti la mine, ca la un om mare, Doamne Dumnezeule!
18. Ce mai poate adauga David inaintea Ta pentru marirea robului Tau? Tu cunosti pe robul Tau.
19. Doamne, pentru robul Tau, dupa inima Ta, faci toate aceste lucruri mari, ca sa arati toata marirea.
20. Doamne, nu este altul asemenea Tie, si nu este Dumnezeu afara de Tine, dupa cate am auzit noi."

Imi plac pentru ca David s-a smerit nespus in fata Domnului sau. A inteles cat este mic, de trecator in fata maretiei si vesniciei lui Dumnezeu. Si nu a fugit de El, nici cand in dreptatea Sa, Dumnezeu i-a luat primul nascut sau l-a umplut de lepra din pricina pacatelor pe care le-a savarsit.

Dumnezeu nu se schimba, spune chiar El : "Ca Eu sunt Domnul si nu M-am schimbat si voi n-ati incetat sa fiti fiii lui Iacov." (Maleahi 3:6). Eu inteleg ca este acelasi de la prima pagina, pana la ultima pagina a bibliei si pana astazi. Desi El si-a schimbat felul in care interactioneaza cu noi, caracterul Lui este acelasi din todeauna: sfant, iubitor, credincios, gelos, manios, razbunator, drept, vesnic, atotputernic si inca multe altele. Si, pentru tot ceea este El, Il laud pe El si Ii dau toata cinstea si toata gloria!

MariS_, mi-am spus aici doar felul in care eu inteleg lucrurile. Fara nici o intentie de polemica.

Sa ai un post binecuvantat!