[Mihnea Dragomir]

Sansa nu i-a lipsit lui Freud. A studiat medicina la Facultatea din Viena, care era, in anii 70 ai secolului al XIX, un fel de Mekka a medicinei. Profesori i-au fost titani precum Hyrtl si Rokitanski la Anatomie, Billorth la chirurgie, Meynert la psihiatrie, Nothnagel la medicina interna, Schrötter la oftalmo si inca multe alte somitati pe care un Paris ingenuncheat dupa bataia de la Sedan, o Londra care plutea in splendida expectativa, un Berlin care isi recuperase imparatul si soldatii prusaci, dar nu si savantii le facea sa se adune in dulcele Beci. Cu toate acestea, cariera medicala a "parintelui psihanalizei" se poate caracteriza printr-un singur cuvant: esec. "Cercetarile" sale incep inca din vremea studentiei, in 1877, cand se implica in ceea ce era, pe atunci, socotit a fi o provocare: identificarea testiculelor de... anghila. Acolo, intr-un laborator de provincie, sub conducerea profesourului Claus, Freud diseca 400 de pesti din aceasta specie. Nu gaseste niciun testicul. Asta nu il impiedica sa promoveze in anul urmator intr-un laborator central al facultatii, unde, de asta data sub conducerea reputatului Salomon Stricker (coreligionar cu Freud), studiaza glandele. Era o tema care il preocupa pe profesor, dar, dupa 10 luni de cercetari, Freud nu gaseste nimic. Stricker se va ocupa personal de chestiune si ii va da de capat repede.
In anul urmator, 1879, Freud afirma ca a pus la punct un procedeu de colorare a preparatelor microscopice care permite punerea in evidenta a neuronilor, dar descoperirea sa nu are niciun rasunet in afara laboratorului. In sfarsit, in anul 1881, Freud isi ia diploma de medic. Cu trei ani mai tarziu decat colegii sai de generatie, datorita anilor repetati. Cu diploma in buzunar, Freud ne va arata ca perioada sa de mediocritate studenteasca s-a incheiat: de acum va incepe cariera de mistificator al stiintei.