Subiect: Marea schisma
View Single Post
  #1  
Vechi 29.09.2010, 02:14:00
paradosis paradosis is offline
Banned
 
Data înregistrării: 18.07.2010
Mesaje: 141
Implicit Marea schisma

Ii raspund aici lui Eugen7 deschizind totodata un nou thread pe o tema, zic eu, interesanta.

Teoria pe care o vehiculeaza Eugen7, conform careia la 1054 s-ar fi anatemizat doar capii Bisericii intre ei, este falsa si diversionista. De altfel, primul care a sustinut-o a fost exact cel care a ridicat anatema la 1965, Patriarhul Ecumenic si Mason de gradul 33 Athenagoras.

Iata textul anatemelor lasate la Constantinopol de catre Cardinalul Humbert si insotitorii sai (ambasadori imputerniciti ai Romei):
“Humbert, episcop cardinal al Sfintei Biserici Romane prin Harul lui Dumnezeu; Petre, arhiepiscop de Amalfi; si Frederick, deacon si cancelar, catre toti fiii Bisericii Catolice.

Sfintul Scaun primar si apostolic al Romei, caruia toate bisericile i se subordoneaza mai ales ca si unui cap, ne-a acordat increderea de fi ambasadorii sai in acest oras imparatesc pentru pacea si bunul mers al Bisericii asa incit, in concordanta cu cele ce s-au scris, sa venim si sa vedem daca plingerea care i-a ajuns pina la urechi este indreptatita sau nu. Pentru aceasta, fie ca slavitii imparati, clerul, senatul si poporul orasului Constantinopol, precum si intreaga Biserica Catolica sa stie ca am observat aici si mult bine, fapt pentru care tare ne bucuram intru Domnul, dar si raul cel mai mare, pentru care plingem cu durere. In tot ceea ce priveste puterea imperiala si pe onoratii si inteleptii cetateni, acest oras este cit se poate de crestin si ortodox. Dar in ceea ce il priveste pe Mihail, cel care este numit patriarh prin abuz de termen, si pe sustinatorii sai in aceasta nesocotinta, nenumarate sint buruienile ereziilor pe care le planteaza in fiecare zi in mijlocul lor.
  1. Deoarece, ca si simoniacii, aceia vind darul lui Dumnezeu;
  2. ca si valesienii isi castreaza oaspetii si ii promoveaza nu numai ca si clerici, dar si la episcopie;
  3. ca si arienii boteaza din nou pe cei botezati in numele Sfintei Treimi, si in special pe Latini;
  4. ca si donatistii zic ca, cu exceptia Bisericii Grecesti, Biserica lui Hristos si botezul au pierit din lume;
  5. ca si nicolaitii permit si apara casatoriile carnale ale slujitorilor sfintului altar;
  6. ca si severianii zic ca Legea lui Moise este blestemata;
  7. ca si pneumatomahoii sau teomahoii taie purcederea Duhului Sfint de la Fiul;
  8. ca si meniheanii, printre altii, zic ca absenta este insufletita (animatum);
  9. ca si nazarenii pastreaza curatenia carnala ca si evreii pina acolo incit refuza sa boteze copilasii pe moarte inainte de a opta zi de la nastere si
  10. refuzind sa impartaseasca femei insarcinate sau la ciclu interzic sis a fie botezate in cazul in care sint pagine;
  11. si pentru ca isi lasa plete si barba si nu accepta comuniunea cu cei care isi taie parul si isi rad barbile urmind ordinea instapinita (institution) a Bisericii Romane.

Pentru aceste greseli si multe altele pe care le-au facut, Mihail insusi, cu toate ca a fost certat prin scrisori de catre stapinul nostru, Papa Leo, a refuzat cu dispret sa se pocaiasca. Mai mult decit atita, cind noi, ambasadorii Papei, am vrut sa eliminam cauzele acelor mari rele intr-un mod acceptabil, el a refuzat sa se intilneasca si sa discute cu noi, a interzis bisericilor sa faca mesa, asa cum si mai inainte a inchis bisericile latinilor numindu-le “azimite” si i-a persecutat pe latini peste tot, si in vorba, si in fapte. Cu adevarat, atita i-a persecutat incit a ajuns ca intre proprii fii sa anatemizeze scaunul apostolic si in ciuda lui continua sa scrie ca el este patriarhul ecumenic.

De aceea, pentru ca n-am tolerat acest scandal si aceasta vatamare a primului, sfint si apostolic scaun, si pentru ca am fost preocupati ca credinta catolica sa nu fie subminata in multiple feluri, prin autoritatea Sfintei si Indivizibilei Treimi si a scaunului apostolic, pe care il reprezentam ca ambasadori, si a tututor parintilor ortodocsi ai celor sapte consilii ale intregii Biserici Catolice, prin aceasta subscriem la urmatoarea anatema pe care inaltul papa a proclamat-o impotriva lui Mihail si a celor care il urmeaza, doar daca nu se pocaiesc.

Mihail, noul patriarh prin abuz de functie, care a imbracat rasa monahala numai din frica de oameni si care este acuzat de multi de cele mai rele vinovatii, si cu el Leo, numit episcop de Achrida, Constantin, capelanul acestui Mihail, care a calcat in picioare jertfa latinilor si toti cei care le urmeaza in greselile mai inainte pomenite si in comportament, sa fie anatema maranatha impreuna cu simoniacii, valesienii, arienii, donatistii, nicolaitii, severianii, pneumatomahoii, manicheanii, nazarenii si toti ereticii, dar si cu diavolul insusi si cu ingerii sai, doar daca nu se pocaiesc. AMIN, AMIN, AMIN.”
Alta anatema lasata la Constantinopol in prezenta Imparatului si a Printilor sai:
“Oricine se opune cu incapatinare credintei Bisericii Romane si a jertfei sale sa fie anatema maranatha, sa nu fie nici numit crestin catholic, ci eretic cu piine dospita. Asa sa fie, asa sa fie!”
Dupa cum se vede, trimisii papali au insailat aceste penibile acuzatii foarte probabil pe loc si in fata iminentei anatemizarii lor de catre Mihail Cerularius, pentru ca cea mai buna aparare este citeodata atacul. Dar, cum gura “pacatosului adevar graieseste”, din preambulul lui Humbert putem deduce acuzele pe care Biserica din Est le-a adus Romei: filoque, azimile si, foarte posibil, botezul care nu mai era facut canonic, prin intreita scufundare. Nu stiu daca s-a pastrat textul anatemei lui Cerularius, dar din scrieri colaterale mai reiese si ca latinii au fost acuzati ca permit, impotriva canoanelor, casatoria fratilor cu surori.

Iata aici si un citat din “sfintul” Papa Leo, care deja se si visa infailibil, reprezentantul lui Hristos pe pamint, din scrisoarea prezentata de cardinalul Humbert Imparatului:
”Credem si marturisim cu convingere urmatoarele: Biserica Romana este asa incit daca orice natie (Biserica) de pe pamint care n-ar fi in propria-i mindrie de acord intru toate cu ea, acea Biserica inceteaza sa se mai numeasca asa si sa fie considerata Biserica – ea este un nimic. Ar fi chiar inainte de a se exprima o grupare clandestina de eretici, o adunare de schismatici si o sinagoga de-a lui Satan.”
4 zile mai tirziu, la 20 iulie 1054, Mihail Cerularius, patriarhul ecumenic, a convocat Sfintul Sinod in care i-a anatemizat pe trimisii papei si pe toti cei pe care ii reprezentau. In cadrul acelui sinod a spus: “O, voi cei care sinteti ortodocsi, fugiti de la partasie cu cei care au primit pe latinii eretici si care ii considera pe latini drept cei dintii crestini in Sfinta Biserica Catolica a lui Dumnezeu!” si “Papa este eretic”. (pt. conformitate vezi, de exemplu, aici)

Deci, cum era si firesc, nu exista dubii ca anatemele au fost puse pe Bisericile intregi, pentru ca raminind sub ascultarea celor anatemizati te faci, evident, partas la ereziile care au fost condamnate. Observati si indemnul patriarhului Mihail catre ortodocsi pentru a rupe comuniunea cu Papa care “este eretic”! Aceasta a fost intotdeauna invatatura ortodoxa: ereziile si ereticii au fost condamnati (iar cel care nu o face se pune el insusi sub anatema!), iar ascultarea si comuniunea inceteaza atunci cind episcopul se dovedeste eretic. (Citeste mai mult aici:


Last edited by paradosis; 29.09.2010 at 02:25:49.
Reply With Quote