Cateva cuvinte dintr-o predica a parintelui Constantin Necula care mi-au placut mult.
"Postirea în sine este poate cel mai frumos atelier de croitorie pe care îl avem la îndemână. În timpul postirii, ne luăm măsurile. Știm cam care-i lungimea mâini, chiar dacă nu ne convine. Ne facem haina duhovnicească cu care să participăm la noaptea Învierii.
Toate aceste măsuri ne arată de fapt că postirea înseamnă să îți afli limitele. Nu e suficient să știi că nu ai voie să mănânci carne, dar e important să știi și cum să ocolești locul unde se mănâncă așa ceva. Te învață și cum să supraviețuiești stimulilor pe care societatea ți-i dă.
Și te învață să respecți și limita în care ceilalți trăiesc. Vă rog să nu îi condamnați pe colegii dvs. care mănâncă în post ciocolată cu lapte. Bucurați-vă că sunt alături de dvs.
Colegialitatea bate rigorismul și așa trebuie să fie tot timpul în Biserică. Biserica nu e o gașcă de rigoriști. E o gașcă de oameni colegiali, care se ajută unul pe altul cu bucurie, cu zâmbet subțire, aristocratic", a declarat Constantin Necula.
Mai multe la:
https://www.antena3.ro/actualitate/r...ui-456789.html