[Igor_Paslusnik]

În prealabil postat de Barsaumas

On-topic: Nu e cam exagerat sa vorbiti astfel? Sunt oameni, si crestini, si au dreptul la respect. Au trecut vremurile cand discursul narcisist-confesional al unui ierarh sau preot inflacara credinciosii, pentru coagulare in jurul unei cauze deopotriva foarte abstracte si foarte pamantesti, anume cauza organizatiei, astfel incat, prelucrati psihologic intens, ajungeau sa se bucure atat de convertirea, cat si de moartea/pedespsirea ereticului, in aceeasi masura.
Incercati sa treceti prin filtrul logicii personale ce vi se mai spune la biserica sau cititi in cartile "sfintilor". Daca veti o colega la munca sau o prietena sau niste cunostinte de familie, care sunt "eretici", ganditi ca sunt "stapaniti de demoni"?! Ati asistat vreodata la o exorcizare? Aveti idee cum se manifesta entitatea locuitoare in bietii oameni? Daca da, comparati cu felul in care se manifesta un om normal, de care stiti ca e de alta credinta de tip crestin decat cea ortodoxa. Apoi scrieti-ne concluziile.

Barsaumas,

de ce să fie exagerat ce a spus anita?

Ereticii, sunt cu adevărat stăpâniţi de demoni. Altfel, ar căuta şi ar găsi Adevărul. Dar oameni precum penticostalii sau baptişti, nu toţi, dar majoritatea, ne urăsc efectiv, pe noi ortodocşii. Cum deci, să nu fiu un om care urăşte, stăpânit de demoni? Este, şi Dumnezeu să-l vindece.

Sunt oameni, da, dar nu sunt creştini. Nu oricine se numeşte pe sine creştin, înseamnă este creştin, Barsaumas.
Demonizatul din ţinutul Gherghesenilor, pe care l-a vindecat Hristos, vroia să se numească pe sine Apostol, să urmeze lui Hristos, dar Domnul nu l-a lăsat, ci la trimis mărturisitor celor din Ghergheseni.

Şi mai ales, preoţii şi ierarhii, nu ţin discursuri narcisiste, poate confesionale, anume creştine, pentru a apăra şi a întări turma lui Hristos.
Şi cauza nu este abstractă, este reală, Împărăţia Cerurilor, dobândită prin îndurări, biruinţe, iubire, virtuţi, credinţă şi har.
Creştinismul nu este o organizaţie, este singura cale, unica, de a ajunge la Împărăţia Cerurilor. Creştinismul curat, cel fără erezii.
Creştinii, nu sunt prelucraţi psihologic intens, ci sunt invitaţi să "caute şi vor găsi, să bată şi li se va deschide, să ceară şi vor primi", Barsaumas, înţelegi?
Creştinii, nu sunt prelucraţi psihologic deloc, ci sunt invitaţi "să cerceteze duhurile care vin asupra lor, căci nu toate sunt de la Dumnezeu." Adică mai sunt duhuri care vin şi de la demoni, nu numai de la Dumnezeu.

Mai ales, creştinii, niciodată nu se bucură de necazul nimănui. Ereticul e pedepsit de el prin sine însuşi, prin faptul că e eretic şi stă în erezie. Iar creştinii, văd asta şi se întristează pentru el, căci nu se va mântui. Cum să nu te întristezi pentru un om care nu se mântuieşte? Fie el eretic, păgân, ateu, sau de alt fel...
Dacă nu te întristezi pentru păcatele şi căderile altora, asemenea lui Hristos şi a Sfinţilor, nu te mai poţi numi creştin.

Întocmai, filtrul logicii personale, atunci când căutarea este sinceră şi curată, şi nu caută să vadă păcatele omului, ci Biserica, ca deplinătate, să vadă faptele de sfinţenie, şi harul călugărilor şi pustnicilor, atunci, orice om are căutarea asta, va deveni, sincer, creştin. Adică ortodox.

Da, un om care nu vrea să asculte, când i se vorbeşte despre Ortodoxie, despre Creştinismul cel viu şi adevărat, nu ascultă despre Sfintele Icoane, că sunt Biblice, Patristice, un om care denigrează Sfinţii, şi nu le cer rugăciunile, mai ales pe Preasfânta Născătoare de Dumnezeu, o hulesc, o denigrează, sau mai bine, pur şi simplu nu vor să audă de ea, da, Barsaumas, acel om, chiar dacă se numeşte creştin, eretic fiind, este stăpânit de demoni, oriunde ar fi el, la servici, prin oraş, prin sat, sau oriunde.

Posedările de astăzi, demonii nu mai intră în om, câte 4-5-6 mii, legiune, că atunci oamenii îşi dau seama că e posedat şi îi vor exorciza pe demoni.

Posedările de azi, sunt cu 40-50-60 de demoni, întrun om, suficient, cât să-l ţină departe de Biserică, de Adevăr şi deci de mântuire. Nimeni nu îşi dă seama că e posedat, ba mai mult, spune că şi el e creştin, dar la slujbele creştine, nu poate sta, că îl arde harul, ci chiar urăşte Biserica lui Hristos, şi pe creştinii.

Iar noi creştinii, fiindcă îi iubim mult şi pe cei demonizaţi, pe bună dreptate, spunem despre ei că se vor mântui, nu numai fiindcă nu ne cunoaştem credinţa şi Biserica, dar mai ales, nu facem decât să le recunoaştem şi să le întărim ereziile, şi posedarea.