[vsovivi]

Şi Dumnezeu mereu îl mângâia pe Omul din Raiul din Edden pe care l-a făcut cu mâinile Lui şi i-a suflat din suflarea Lui, Bărbat şi Femeie l-a făcut, şi îi cunoştea Omul prezenţa şi existenţa şi ştia Omul de Dumnezeu chiar dacă nu Îl vedea omul căci nu i se arăta Dumnezeu Omului, dar vedea Omul urmele paşilor Lui Dumnezeu şi auzea glasul lui Dumnezeu şi simţea mângâirea suflării Lui Dumnezeu şi vedea toată Lucrarea Lui Dumnezeu cea văzută... deci nu avea motive de îndoială... şi Omul plinea porunca şi nu fura şi nu mânca din pomul din mijlocul Grădinii din care li se spusese ca povaţă că dacă vor mînca, negreşit vor muri chiar în clipa în care vor mânca. Deci Omul o vreme a trăit cu Dumnezeu în Raiul lui Dumnezeu dar încet încet duhul minciunii măririi de sine al egoismului şi răutăţii îndreptată împotriva Lui Dumnezeu l-a băgat în sminteală... şi n-a mai rezistat omul şi a sinucis tot ceea ce a creat Dumnezeu. A sinucis ca să nu moară dracul... sau să nu moară el însuşi. Probabil s-a lăcomit ca nu numai în Rai să veiţuiască ci să umple tot Eddenul... şi l-a umplut cu carcase... cu carcase de o specie mai josnică decât porcul... porocul misteţ ispisteţit.