În prealabil postat de eduardd
[SIZE=2]Trebuie să suferim nedesăvârșirea altuia[/SIZE]
Ceea ce omul nu poate îndrepta în sine însuși sau în alții, trebuie să le sufere cu răbdare, până ce Dumnezeu poruncește altfel. Cugetă că poate e mai bine să fie așa, ca să fi cercat prin răbdare, fără de care meritele noastre nu sunt mare lucru. Trebuie în toate acestea să te rogi lui Dumnezeu să te ajute să biruiești aceste piedici, sau să le suferi cu blajinătate. Dacă cineva, lămurit odată sau de două ori, nu cade la aceeași părere cu tine, nu mai avea dispută cu el, ci încredințează toate în mâna lui Dumnezeu care știe a scoate binele din rău, ca astfel să se împlinească voia Sa. Și să fie slăvit în toți robii Săi.
Dă-ți osteneala să suferi cu răbdare lipsurile și slăbiciunile altora, oricare ar fi ele, pentru că și tu ai multe din acestea pe care trebuie să le sufere alții. Că Dumnezeu a rânduit astfel, ca să ne învățăm a ne purta sarcina unii altora - căci fiecare are sarcina sa - nimeni nu-i fără lipsuri, nimeni nu-și este îndestulător sieși, nimeni nu-i atât de înțelept să se poată îndruma singur, dar se cade să ne suferim, să ne mângâiem și să ne ajutăm, să ne învățăm și să ne îndrumăm unii pe alții. [COLOR=red]Ceea ce te face atât de supărăcios nu-i zelul pentru aproapele, ci o iubire de sine, năzuroasă, arțăgoasă, posomorâtă. Pietatea cea adevărată e blajină și răbdătoare, fiindcă ea te arată cine ești...[/COLOR]
|