Buna seara.
Problema despre care vreau sa va vorbesc a aparut cu mult timp in urma, chiar din vremea copilariei, pot spune.
E vorba despre visele pe care le aveam, care uneori erau exagerat de dese si aici ma refer la genul de vis. Acel tip de vis din care oricat ai incerca sa te trezesti nu reusesti decat foarte greu. In cazul meu lucrurile au stat in felul urmator: visam personaje de genul diavolului care aparea la geam cu ochii rosii, icoane... chiar cand eram mica, parca aparuse si Maica Domnului lacrimand; asta pe de o parte. Apoi, imi aparea foarte des cate un cal care ma urmarea mereu, tot cu ochii roshii, si, de asemenea, caini.. caini care ma urmareau, persoane cunoscute carora le ceream ajutorul si care nu faceau nimic... in final acei caini se transformau in oameni, in prieteni mai exact. Caii in general erau maro inchis sau negri, erau inzestrati cu o oarecare inteligenta pentru ca se si ascundeau... cele mai terorizante vise raman insa, cele in care eram constienta ca visez. Era exercitata o presiune psihica enorma, nu o pot materializa, pentru ca e ca si cum as fi urmarita, figurativ, dar nu fizic, pot spune ca mai mult sufletul imi era terorizat. Am gasit totusi un termen care sa cuprinda acele stari: o spirala care se roteste iar si iar... sau ca un mers pe o banda care nu se opreste niciodata. Un alt vis relevant este urmatorul: in timp ce dormeam am fost trezita (in vis) de o persoana... de fapt nu stiu ce era pentru ca avea forma umana, de o marime mult mai mare decat cea normala si imbracamintea era... din zale. Nu i se vedea chipul. Ma strangea de gat, asa ma trezisem (tot in vis). Incepusem sa strig numele persoanei care-mi era cea mai draga pe atunci; nimic. (Stateam in gazda, eram in anul 2 de facultate); vazand ca nu se inatampla nimic, mi-am chemat gazda, am implorat-o sa ma ajute, dar ea statea in pragul usii, plangea si a spus: "Nu se mai poate face nimic!!" Singura solutie a fost sa incep sa ma rog. Si asa am reusit sa ma trezesc din visul asta. Precizez ca asta era singurul mod prin care reuseam sa ma trezesc. Eram constienta mereu ca visez si avand aceste cosmaruri, normal ca voiam sa ma trezesc. Nereusind, am inceput sa ma rog si asa ma si trezeam... rugandu-ma. E un fenomen interesant, cel putin pentru mine. Si visele astea se repetau... nu neaparat aceleasi lucruri se petreceau, dar tema era similara. Dupa un timp am cunoscut niste studenti la Teologie, oricum urmam cursurile de Engleza impreuna cu Literele si Teologia, asa ca am inceput sa merg cu ei la niste intalniri pe teme religioase la care erau invitati preoti, calugari etc. La una dintre acestea a venit un calugar care, din cate mi-au povestit prietenii, traia cu o mare intensitate tot ceea ce spunea, chiar lacrima la un moment dat. Nu-i mai retin numele. La sfarsitul intalnirii, ne-a spus ca cei care doresc un raspuns la problemele lor sa le scrie pe o hartie si sa i-o inmaneze ulterior. Asa am facut si eu. Doar ca, nu stiu de ce, nu-mi mai aduc aminte ce mi-a spus. Au trecut vreo 5-6 ani de atunci. Visele au aparut mai rar, dar nu au disparut. Le mai am si in ziua de azi. Si cand se intampla si ma trezesc imi e cam frica sa adorm la loc si parca sunt in transa, pentru ca o forta inexplicabila imi aduce somnul... chiar ca e dificil in acele momente sa ma lupt sa nu adorm.
Cam asta e problema mea...
|