Citat:
În prealabil postat de Ekaterina
Pentru mine Parintele Paisie Aghioritul este un sfant
|
Ekaterina, cu toată afecțiunea și cu rugămintea să mă ierți că îndrăznesc să intervin, îți mărturisesc că văd un pericol serios în afirmația ta.
Anume, să confundăm dragostea, prețuirea noastră pentru un creștin foarte virtuos cu atributul de sfânt. Subiectivitatea noastră când facem o evaluare personală a unui creștin ar trebui să se oprească la pragul stabilit de conștiința sobornicească a Bisericii, consider. O conștiință căreia îi sunt integrate multe conștiințe duhovnicești...
Cu alte cuvinte, în ruptul capului nu cred că putem spune despre un creștin "pentru
mine este..." sau "pentru
mine nu este..." atunci când
Biserica a pronunțat hotărârea ei
sobornicească (și a dat curs demersurilor de canonizare și "integrării liturgice", cum spunea Mihailc), respectiv încă nu a făcut-o.
Conceptul și realitatea numită sfânt are sens doar în Biserică, iar nu doar în subiectivitatea noastră particulară.
Și eu îl prețuiesc mult pe Părintele Paisie, asemenea pe Gheron Iosif și pe Părintele Sofronie. Probabil ai remarcat deja din postările mele. De asemenea, m-am bucurat să îi fac cunoscuți familiei mele, soției și copiilor. Dar nu îi considerăm sfinți, câtă vreme Biserica nu i-a așezat la locul lor în sinaxar. Îi prețuim mult, îi iubim și încercăm să ne folosim de tot ce am primit de la ei. Credem însă că i-am supăra pe ei înșiși dacă i-am numi sfinți
înainte ca Biserica Una, Sfântă, Sobornicească și Apostolească, înlăuntrul și prin harul Căreia toți acești creștini și-au jertfit "toate ale lor", să îi considere astfel.