Citat:
În prealabil postat de gpalama
Eu as rezolva problema asta a mitei destul de simplu, doar a zis Hristos cuvant pentru asta: da Cezarului ce este al Cezarului.
|
Așa interpretează mulți cuvîntul ăsta, justificându-și duplicitățile. Dar el e un răspuns la întrebarea cu privire la plata impozitului – ce-i drept, către ocupant. În zilele noastre ar răspunde la întrebarea dacă să-mi plătesc impozitul către stat, pe care îl consider mai curînd dușman. Sau: Dați tributul datorat lumii acesteia și nu uitați ce-i datorați lui Dumnezeu. Dar tribut nu înseamnă mită.
Citat:
Daca oamenii inteleg sa functioneze doar cu mita, este pacatul lor, problema lor de constiinta. Dai, mergi mai departe iti vezi de viata. Asta e viata.
Tu ai mainile si constiinta curata. Nu ai nevoie de altceva mai mult. Nu se poate altfel, mergi mai departe, faci tot posibilul pe curat.
|
Ce mai rămîne curat dacă tu dai mită? Cel care dă e nevinovat, spui tu?
Să zicem că sunt proaspăt absolvent de teologie; toată viața mi-am dorit să fiu preot; unul bun. Am învățat din greu, profesorii spun că am calitățile necesare. Mă înscriu într-un concurs pentru ocuparea unei parohii „bune”, în inima tîrgului. În afară de mine, încă un candidat, prieten de-al meu, foarte bun și el. Un om cu sufletul curat.
Aflu că, dacă vreau să iau parohia, nu e atît de important concursul în sine, cît să mă pun bine cu protopopul și cu episcopul locului. Să le fac o vizită particulară, mă-nțelegi.
Fac așa, obțin parohia. Celălalt va ajunge ulterior la o parohie săracă, undeva la periferia unui oraș sau într-un sat.
Care dintre noi a făcut voia lui Dumnezeu și care pe a sa proprie? Am rămas ambii cu mîinile și cu inimle la fel de curate?